Augustin Szocs

Ieri am ieșit în parcul IOR (sau Titan), alături de câțiva colegi, să informăm cetățenii din sector despre activitatea USR în Consiliul Local al sectorului 3. Pot spune că a fost instructiv pentru noi să aflăm gândurile celor din sector despre prestația administrației locale! Ne vom mai vedea sigur, doar așa vom putea lucra cu adevărat în folosul cetățenilor noștri!

Ascultam aseară în drum spre casă o emisiune de pe Digi în care moderatoarea tot relua ideea cu unii din USR vor... și mă întrebam cm de are așa informații precise, a stat de vorbă cu toți cei din USR? Că pe la mine nu a ajuns!

La mulți ani, Europa! Pentru cei care nu au trăit în epoca comunistă, dar vor să fie și azi la fel, aveți aici doar o mică imagine despre miile de neajunsuri de pe acele vremuri. Nu încape nici o îndoială: drumul și existența noastră este alături de Europa!
La mulți ani Europa, La mulți ani România!

“Ni s-a urât cu binele”

Încerc să îmi amintesc cm era înainte de Uniunea Europeană. Primul meu salariu, în 1998, ca programator, a fost de 50 de cenți pe oră, 40 de dolari pe lună, pentru jumătate de normă. Câștigam din programare mai bine decât tatăl meu, cadru didactic la Universitatea Transilvania. Un senior lua 100-150 de dolari lunar.

Din banii ăia nu doar trăiam, de fapt supravieţuiam, ci cumva reușeam să și punem ceva deoparte, pentru excursii în Europa pe buget ultra redus. Ca să ajungi în Germania aveai nevoie de viză: o zi pierdută la coadă, în stradă, de la prima oră a dimineții. Aveai nevoie de 300 de mărci germane pe care să le prezinți la vamă - garanție că nu mergi să cerșești - pe care le împrumutai de la rude și le returna la întoarcere.

Revelionul anului 2000 l-am făcut la Praga, un vis vechi, hrănit de Kundera. Economiile unui an întreg mi-au ajuns pentru biletul de tren, 20 de ore pe scaun la clasa a doua, că vagonul de dormit nu mi-l permiteam.

Astăzi ne plângem mult mai mult decât o făceam atunci. Avem o putere de cumpărare incomparabil mai mare. De două ori mai multe mașini înmatriculate, sute de mii de case construite din bani câștigați în Europa, copii care studiază la universități europene, vacanţe în Europa cu plecare de pe-o zi pe alta.

Cei care vin azi să lucreze în România - în livrări, în HoReCa, în locurile unde nu mai găsești români - trimit bani acasă exact cm o făceam și noi. Cercul se închide.

România datorează Europei mai mult decât realizăm de obicei. Inclusiv existența ca stat național - Unirea Principatelor nu ar fi fost posibilă fără Franța și fără acordul marilor puteri.

De aproape trei decenii, Europa trage de noi să ne consolidăm democrația, să avem justiție independentă, instituții funcționale. Ne dă sute de miliarde pentru infrastructură, sănătate, educație. Ne obligă să facem reforme, să renunțăm la privilegii pentru “speciali”. Și ne primește la aceeași masă, cu drepturi egale, chiar și când noi trimitem la masa aia hoți, analfabeți funcțional și caricaturi politice.

Europa e singura mare putere cu care am interacționat de-a lungul istoriei și care ne-a dat în loc să ne ia. Pentru că asta e esența proiectului european: nu legea celui mai puternic, ci colaborare, consens și o dezvoltare care nu lasă pe nimeni în urmă.

Oricâtă manipulare ne este injectată dinspre est, românii rămân profund pro-europeni, în pofida nemulțumirilor și cârcotelilor. Și e important să spunem asta răspicat, la fiecare 9 mai: Europa e șansa românilor la o viață mai bună. Îi datorăm prosperitatea și modernizarea statului.

Iar dușmanii bunăstării noastre nu sunt în afară, sunt cei care ne-au furat timp de 36 de ani și care acum mimează suveranismul ca să continue.

La mulți ani, Europa! Şi mulţumim!

Asta îi doare de fapt pe pesediști și se dau cu curu' de pământ că așa nu se mai poate: REFORMA! Ṣi eliminarea din funcții a nepricepuților, ca să nu zicem mai urât. Vedem mâine, eu sunt optimist, reforma trebuie continuată, altfel vom avea cu toții probleme!