Andrei Musat Chiar El

Când mă gândesc la Moldova, mă gândesc la la Cahul și la vinăriile din zonă pe care le-am vizitat (pe vremea când încă mai consumam alcool).
Mă gândesc la muzica artiștilor moldoveni, la poeziile poeților moldoveni și nu pot să nu mă întreb de unde atâta patos și durere. Dragoste, lacrimi și dor. Se regăsesc în orice operă a oricărui artist moldovean.
Și mă mai gândesc și la fiecare zâmbet larg pe care l-am primit de fiecare dată din partea oricărei persoane “de peste Prut” pe care am întâlnit-o. Ca să nu mai zic și de cele mai calde îmbrățișări.
Asta deși viața acolo nu e ușoară. Cele mai multe sate sunt goale pentru că mulți sunt plecați în străinătate la muncă. Poate mai zărești câte un bătrân-doi, pe la poartă, urmărind mașinile să vadă dacă nu cumva sunt copii sau nepoții.
Dar mașinile sunt ale celor rămași în țară. Și sunt mașini mari, lucioase și scumpe. Asta pentru că, paradoxal, cine rămâne în Moldova o duce bine.
Există oameni săraci de-a binelea și oameni bogați de-a binelea. Nimic la mijloc. Tipic țărilor care se combat cu corupția.
Însă Moldova astăzi decide. La nivelul la care e astăzi cu siguranță nu va mai rămâne. Va evolua sau va regresa. Iar viitorul Moldovei e în mâna moldovenilor.
Dacă aveți dreptul, mergeți astăzi și votați. Moldova are nevoie de parcursul ei european. Oricât de romantică ar fi această tristețe basarabeană, Moldova trebuie să evolueze. Iar evoluția e doar în Europa, alături de România.
Ca să nu mai zic cât de important e pentru România rezultatul din această seară.
Moldova a ales de mult. Rusia nu mai e o variantă. Iar astăzi va arăta că este pregătită!

Ar fi mers și “Septembrie, luni”, dar nu m-a spart niciodată Horia Brenciu.