La Primul Bebe

Ioana, mama a comunitatii, ne spune asa...
"— Ar fi trebuit să te pregătesc… dar nu mă așteptam. Credeam că ești prea mică, îmi spune mama.
Sunt în clasa a patra. Vin de la școală, intru în baie și observ o pată. Nu înțeleg ce se întâmplă. Pentru o clipă cred că e ceva în neregulă… o strig pe mama. Vine repede, se uită, se oprește. E la fel de surprinsă ca mine. Prima mea menstruație ne-a prins pe amândouă nepregătite."
Pubertatea nu vine dintr-odată. La început se strecoară pe furiș, apoi parcă se grăbește și nu mai ține cont că noi încă nu suntem gata. Și poate că, la fel ca mama din povestea noastră, multe dintre noi ne vedem copiii mai mici decât sunt de fapt.
Dacă te întrebi când e momentul să vorbești cu copilul tău despre pubertate… e posibil ca momentul să fi trecut deja. Pentru unele fete, începe mai devreme decat "pe vremea noastră".
Ca mamă, vrei să îți protejezi copilul. Știi cm e să fii luată pe nepregătite. Știi confuzia, rușinea, întrebările fără răspuns. Dar generația noastră poate face lucrurile altfel.
În Programul de educație s3xuală de pe cursuriparentalepunctr0, Diana Stănculeanu explică, pe înțelesul tuturor, schimbările prin care trec fetele și băieții în această perioadă și ne ajută să îi vorbim copilului deschis, astfel încât să se simtă în siguranță… și acasă în propriul corp.

Spune-ne că ești mamă fără să ne spui că ești mamă. 🙃

”E greu să fii mamă. Când eram însărcinată și citeam despre somnul bebelușilor, totul părea simplu. Sigur că toată lumea se simțea datoare să îmi spună să dorm cât mai pot, dar eu eram sigură că nu o să fie așa rău. Doar aveam toate informațiile. În cărțile mele zicea cât de mult o să doarmă bebelușul și doar puteam și eu să trag un pui de somn atunci, nu? Doamne, ce naivă eram.
Eu nu am avut modelul de copil care doarme. Țin minte că, la 1a9l, când deja acumulasem toată oboseala din lume, i-au ieșit caninii și fix după a intrat într-un salt mental. Eu eram praf. M-am trezit într-o dimineață răcită, după încă o noapte albă, și mi-am dat seama că am efectiv zero resurse cu care să rezist până seara. Apoi am făcut ce fac toate mamele în situația asta. Mi-am făcut o cafea și am hrănit odorul care țipa de foame. L-am scos în parc, ne-am jucat, până la ora de somn eram ter-mi-na-tă. N-o mai lungesc, am ajuns să plâng în pernă și l-a culcat soțul meu. După ce am încercat să adorm fără succes (pentru că cafea) m-am târât până la laptop, m-am întins și am ascultat materialul Sandrei O’Connor despre depresia și burnout-ul mamelor.
Este ca o îmbrățișare. Îți dă ghes să simți ceea ce simți, să fii vulnerabilă, să te deschizi în fața celor dragi și să ceri sprijin în perioadele grele.
Materialul acesta este pentru tine dacă: ai simțit vreodată că e prea mult să ceri jumătate de oră pentru tine, dacă simți că deja nu mai ești capabilă să răspunzi cu empatie la al cincilea tantrum pe ziua de azi, dacă simți că nu mai ești în stare să îi spui frumos copilului „nu, nu o tragem pe mami de păr”, dacă ai zis de prea multe ori în ultimul timp „nu mai pot”. După ce îl vezi o să știi cm să ai mai multă grijă de tine, nu doar pentru tine, ci ca să vă fie bine la toți.”
Text: Ioana, mamă din comunitate
Spune-ne, tu de când nu ai mai dormit o noapte întreagă?