Andrew Your Guide

🇿🇼 Mosya-oa-Tunya ("Fumul care tună") sau Cascada Victoria se revarsă printre coloane înalte de aburi, care prind nuanțe de portocaliu la răsărit.
💧 O vezi clar, apoi dispare în perdele de apă. Și doar după ce te-a udat bine, iar telefonul a primit botezul Africii, din nou se aruncă la nesfârșit, de pe margini drepte, în hău.
🏞 Se repede în Oala care Fierbe ("The Boiling Pot"), un loc adânc în care apele fluviului Zambezi se rotesc precum niște derviși.
🌈 Apoi deschide un arc uriaș de curcubeu și tunând se împinge pe sub podul care unește Zimbabwe cu Zambia.
✍️ Cascada Victoria a fost oficial descoperită în 1855 de misionarul David Livingstone, care a numit-o în cinstea reginei Victoria a Regatului Unit.
✍️ Primul orășel din Zambia se numește Livingstone.
✍️ Debitul variază, însă lățimea maximă este de cca. 1700 m, iar înălțimea de cca. 110 m. 💧

🇯🇵 Pe 06 august 1945, la 08:15, bomba "Little Boy" care conținea 64 de kilograme de uraniu-235 a fost lansată deasupra Hiroshimei. A explodat la cca. 500 m deasupra orașului.
✍️ Dispozitivul a fost ineficient: doar 1.7% din materialul pe care îl conținea a fisionat. Iar ținta, Podul Aioi, a fost ratată.
☠️ O lumină orbitoare, un tunet masiv de explozie, o furtună de foc și apoi iadul pe pământ. În zona zero a solului temperaturile au ajuns la 3000-4000 grade Celsius. Clădirile pe o mare suprafață au fost pulverizate. Locuitori în flăcări se târau spre râu, înebuniți de sete. Dar râul fierbea.
✍️ Dintr-un om a rămas doar umbra lui, imprimată de razele X pe treptele Băncii Sumitomo.
✍️ Contaminarea radioactivă a continuat ceea ce a omis iadul de foc. Și dincolo de efectele imediate sau cu întârziere, i-a însemnat pe supraviețuitori, ca damnați, pentru restul vieții lor. Au fost stigmatizați de societate, fiind considerați bolnavi de iradiere și contagioși.
☠️ Peste 150.000 de oameni uciși imediat sau la 2-3 luni. Alții au murit mai târziu, de cancer sau alte afecțiuni asociate radiațiilor.
✍️ Băiețelul cu uraniu lansat deasupra Hiroshimei a fost urmat de Omul grăsan, ghiftuit cu plutoniu, de la Nagasaki. Doar 3 zile mai târziu.
🇯🇵 Hiroshima de azi este oficial Orașul Păcii. Cu unul dintre cele mai cutremurătoare muzee din lume. Și acum am un nod în gât când îmi amintesc mărturiile expuse acolo, orașul dinainte și de după explozie, imaginile cu spitalele arhipline, hainele arse, așezate într-un cavou de sticlă, jucăriile distorsionate de suflul exploziei, umbrele de oameni, doar atât.
✍️ De ce? Dincolo de argumente politice și istorice, pentru că da. Demonii alienării și ai distrugerii locuiesc în noi, sunt parte din noi. Poate ca asta e amprenta noastră ca oameni.
✍️ Iar azi? Ar fi bine să ne știm mai întelepți după o lecție tragică. Dar uităm repede istoria. Și o repetăm cu pasiune. La nivel mondial sunt oficial cca. 12.000 de focoase nucleare.

Himalaya înseamnă în sanscrită "sălașul zăpezii".
Te trezești dintr-un somn abulic și brusc descoperi sub tine valuri după valuri încremenite. Hăuri și văi adânci și vârfuri gata sa atingă avionul. Zăpadă eternă și liniștea izolării, acea liniște în care moartea și viața se trăiesc împreună, în armonie.
Dincolo deșertul.

🇧🇭 Iată Doha, orașul emirilor, dichisit și foarte curat, cu eleganta Corniche de promenadă, moscheea Fanar cu minaretul spiralat, ca un Turn Babel căutându-l în văzduh pe Allah și bazarul Souk Wakif, refăcut după un mare incendiu.
✍️ Din aeroportul confortabil și răcoros pătrunzi brusc într-o supă caldă, iar senzația dispare abia seara, odată cu briza, când de pe mal fotografiezi zgârie-norii din opulentul West Bay.
✍️ Ajungi la Katara, centrul tradițional și cultural, unde afli despre cei care se scufundau, legăndu-și bolovani de picioare, în căutare de perle.
✍️ Și dincolo de un deal artificial descoperi palatul emirului si mai departe un parc în care stau tolănite zeci de cămile, care zilnic poartă ceremonios gărzile în veșminte arabe.
✍️ La final pătrunzi pe străduțele întortocheate din Souk Wakif. Ca o Fată Morgana te îmbie parfumurile, uneori tari, alteori abia perceptibile, strecurate din prăvălii printre obloanele din lemn. Iar cănd dispare, mirosul mirodeniilor îi ia locul și îți dă târcoale până când ajungi la vânzătorii de păsăret: papagali de toate soiurile și culorile, pui de găină și de rață, cuști ticsite, unele peste altele. Și copii care se zgâiesc încântați și ar lua acasă toate păsările.
✍️ Te întorci la aeroport, cândva tărziu te așteaptă un zbor lung. Doha lenevește în noaptea fierbinte. Toropeală arabă.

🇳🇦 "Acolo unde vin pelicani, apa este vie."
(zicală africană)

🇳🇦 După o seară cu degustare de antilopă oryx, cârnați de zebră, mămăligă rumenită și bere namibiană, iată-ne dimineața foarte devreme în bush bus. Încă se foiau șacalii în așternuturi.
🚎 Am lăsat în urmă unul dintre bătrânele hoteluri coloniale și, înfrigurați, pentru că da, aici temperaturile coboară simțitor în aprilie-mai, am intrat pe drumuri de pustiu, șerpi și scorpioni.
🌔⭐ Alunecam în beznă, sub un arc uriaș de stele.
👉 Și aici am ajuns la răsărit: dunele-cameleon, mereu in mișcare. Mereu cu alte umbre de piramidă.
🌵Nuanțe de galben intens, portocaliu și roșu, pe un cer albastru mat.
✍️ Deadvlei, Soussevlei și iată copacii fără viață, într-un lac din care a rămas pavajul de lut alb, crăpat adânc.
🌊 Undeva, nu foarte departe, dincolo de orășelul hippiot Solitaire și de Skeleton Bay cu epavele sale, se frământa oceanul.

Munchen cu bucurie de cer albastru, forfotă de turiști și arhitectură impresionantă

🇪🇹 Când era prunc, viitorul rege Lalibela fu înconjurat de un roi de albine, însă niciuna nu l-a înțepat.
👑 Asta înseamnă numele lui: cel căruia i se închină până și albinele.
✍️ Mai târziu fu otrăvit de răuvăitori și într-un somn de moarte fu urcat la ceruri, unde i se arătă un oraș mare: un nou Ierusalim, pentru ca acela vechi fusese cucerit de arabi.
✍️ Odată ajuns rege, Gebra Maskal Lalibela construi pentru pelerini un nou Ierusalim.
🌞Ziua munceau oamenii, noaptea îngerii. 🌕
✍️ Așa apăru un oraș sacru sculptat adânc în pământ, cu biserici monolit, case ale arhanghelilor, fum de tămâie și ziduri care îți șoptesc în gî'îz, limba sacră a sacerdoților, atunci când lipești palma de ele, sa le asculți.