Maier Mihaela

Cu ajutor specializat, este adevărat.

Când viața pare un labirint de umbre plin,
Și simți că sufletul îți e cuprins de un suspin,
Oprește-te o clipă și caută un sprijin cald,
Căci nu ești singur în acest vârtej de smarald.
​Există oameni pregătiți să te asculte-n noapte,
Să-ți schimbe gândul greu în speranțe și șoapte,
Ajutorul specializat este la doar un apel distanță,
Pregătit să-ți redea zâmbetul și o nouă speranță.

Îmi amintesc perioada în care locul de muncă era mai mult decât un badge și un laptop.
Aveam un birou al nostru, fără să ne începem dimineața cu emoția dacă găsim sau nu un loc liber după check-in. Facilitățile erau beneficii reale, nu calcule complicate din care descopereai că „reducerea” este mai mică decât TVA-ul pe care îl plătești.
Drepturile angajaților păreau firești și aplicabile. Astăzi, de prea multe ori, răspunsul este că „sistemul nu permite”, deși trăim în era companiilor care vând soluții bazate pe AI și automatizare.
Salariul era salariu. Acum, după ce toate facilitățile sunt incluse și „optimizate” în calcule, ai senzația că valoarea muncii tale se pierde printre formule și prezentări. Iar bonusul, care cândva recompensa rezultatele, devine doar o amintire atunci când evaluarea depinde de un simplu „nu performezi suficient”.
Poate că nu mi-e dor doar de biroul de altădată, de facilități sau de bonusuri. Poate mi-e dor de sentimentul că oamenii contau mai mult decât indicatorii, că respectul era mai important decât justificările și că munca era apreciată, nu doar măsurată.
Uneori, progresul tehnologic vine atât de repede, încât uităm să păstrăm ceea ce făcea un loc de muncă să fie cu adevărat un loc în care îți dorești să vii. 💭

Incep sa mă gândesc la ghid și mulțumesc unei anumite persoane că am depășit ce a fost mai greu. Mulțumesc Daniela P.

Mai beau o cafea @ Pasha Café , mai citesc o carte ca să ajung sa nu mai afecteze nimic.