Travel Arhitect

𝐙𝐚𝐧𝐳𝐢𝐛𝐚𝐫 – 𝐢𝐧𝐬𝐮𝐥𝐚 𝐝𝐞 𝐥𝐞𝐧𝐞𝐯𝐞𝐚𝐥𝐚̆ 𝐬̦𝐢... 𝐬𝐭𝐫𝐞𝐬 (𝟔/𝒙)

Ultima zi în Zanzibar am decis să o petrecem la hotel, Mnarani Beach Cottages. Nu am mai bifat nici ferma de mirodenii, nici Stone Town. Am zis că merităm o zi de pauză.

Hotelul e simplu, dar liniștit. Plaja privată mică, dar ferită de aglomerație. Am testat serviciul de masaj – relaxare totală, cu sunetul oceanului pe fundal. Ce să mai, final de vacanță... aproape ca-n filme.

Până la plecare.

Portul din Zanzibar? Haotic, zgomotos, fără vreo logică aparentă. Bagajele se trântesc peste tot, nu e clar unde trebuie să stai sau în ce ordine se face îmbarcarea. Am stat o vreme întrebându-ne dacă suntem în locul potrivit, până am zărit alți turiști rătăciți, la fel ca noi. Când am urcat pe v***r, bagajul mare ne-a fost luat și ni s-a spus un număr. Nu ni s-a explicat nimic despre procedură, dar aveam să aflăm repede.

La debarcare a început circul: oameni cu veste portocalii care îți cerau insistent numărul și pretindeau că te ajută. De fapt, erau hamali care te "asistă" contra cost. Când a apărut căruciorul cu bagajele, fiecare se îngrămădea să-și recupereze trollerul. Haos total.

Apoi am fost asaltați de taximetriști. Cei mai vocali încercau să ne tragă efectiv bagajul, fiecare promițând cel mai bun preț. În realitate, ne-au cerut 40 USD pentru 10 km până la aeroport. Nu am cedat, și într-un final, am ales un domn liniștit care ne-a dus cu 15 USD. Ironia? Era tatăl unuia dintre cei care ne agasaseră mai devreme.

Așa s-a încheiat experiența noastră în Zanzibar. Nu regret că am ajuns acolo. A fost cu siguranță o experiență. Doar că, uneori, nu toate visurile se potrivesc cu realitatea.

Dar hei – despre asta sunt călătoriile, nu? Să te cunoști mai bine prin locurile prin care treci. Să înveți ce iubești... și ce nu ți se potrivește.