MarAme

Voua vi s-a intamplat sa aveti curcani care s-au imbolnavit de … varsat de vant? Ei bine, mie da. Nu radeti, ca nu e gluma. Dimineata, ma duc in curtea pasarilor, linistita, sa le dau de mancare, vad tot efectivul cu capetele albastre. Zic: no, Doamne Sfinte, ori s-au inscris in vreo trupa rock, ori au patit ceva serios. Ii pictase al meu cu sprayul cu albastru de metilen...

Am chemat „specialistul”, adica vecinul Vasile, ca el stie de toate. Se uita, da din cap si zice foarte grav: „E varsat de vant, femeie, da nu te speria, le trece.” Asa am ajuns noi sa tratam curcanii cu albastru de metilen — ca la carte! Am uns frumos pe fiecare, si-acuma arata de parca merg la carnaval.

Cand intru in curte, zici ca am trupa Smurf Turkey Band. Se plimba mandri, scot sunete de parca repeta pentru concertul de Craciun. Pana si Pisi, pisica mea, i-a privit lung, a miorlait ironic si s-a dus in treaba ei.

Dar sa stiti, functioneaza! Se simt mai bine, mananca, cotcodacesc in felul lor, si au capetele… sidefate, cm ar zice cineva mai artistic. Eu zic ca sunt g*ta de parada.

La tara nici nu trebuie Netflix. Avem destula comedie live, cu pene, cozi si tratamente eficace.

Dimineata, cand se lumineaza bine si roua sclipeste pe iarba, primul drum e spre cotetul gainilor. E ritualul zilnic — deschid poarta, le dau drumul la libertate si incepe forfota. Acum cativa ani nici nu o inchideam seara, dar intre timp s-au inmultit vulpile prin zona. Paza buna trece primejdia rea, ca zicea bunica: „Mai bine sa te rada gainile ca esti prea grijulie, decat sa ramai fara ele.”

Ca de obicei, nu merg singura. Ma insoteste Pisi. Da, asa o cheama — lipsa totala de imaginatie, stiu. Dar, ce sa-i faci, i s-a lipit numele de cand era un ghem mic si obraznic. Azi, Pisi a luat-o inainte, cu o atitudine de bodyguard in misiune. S-a catarat pe un gard, sus de tot, sa „supravegheze teritoriul”. Numai ca... n-a mai stiut sa coboare.

Si acolo a ramas, uitandu-se la mine cu ochii mari, de parca era vina mea. Eu o chem, ea raspunde cu un „miau” lung si plin de dramatism, de zici ca joaca intr-un film. Pisi e fitoasa, miorlaita si pretinde tratament special, dar stie sa tina conversatia. Daca-i zic ceva, imi raspunde de parca ma contrazice.

Pana la urma am luat un bat lung, am facut un soi de „pod improvizat” si s-a coborat, gratioasa ca o pisica doar in teorie. Apoi s-a scuturat, s-a asezat pe iarba si s-a uitat la mine cu o fata de genul „ti-am testat reflexele, femeie”.

No, asa incepe ziua la tara — cu gaini galagioase, pisici filozoafe si o doza buna de comedie rurala.