liviu tobu

Își rotea bata căciulii între degetul mare și arătător. Când simțea "cusătura", se oprea și o trăgea pe cap, cu "cusătura" la spate.

Strângea filtrul țigării între buze și se căuta prin buzunare, după brichetă. Întotdeauna era în ultimul în care băga mâna. Odată a băgat mâna în ultimul la care s-ar fi gândit, dar nu era acolo.

Primul fum i-a intrat în plămâni ca cenușa pe zăpadă. S-a înecat, a început să tușească și să scuipe. O doamnă care era alături, în stația de autobuz, s-a tras în spate. A privit-o cu ochii în lacrimi și i-a arătat țigara: nu-i covid, doamnă...

"Razele sfinte ale Crăciunului să vă mângâie zorii fericirii 🥳", i-a trimis mesaj un coleg de la vulcanizare.

"Să te bag in p***a mă-tii", i-a răspuns și s-a pierdut în zorii fericirii, care îl duceau spre muncă.