Vinuri de TOP

Pe la 1965, în spectacolul ”Al 8-lea magnific”, o actriță de 32 de ani urca pe scena Sălii Palatului R.P.R. și deplângea faptul că e soție de fotbalist. ”Sunt soție de internațional. Îl văd mereu, între două cantonamente de șase luni. Vine acasă și stă... o zi întreagă! Invidiez soţiile care sunt mândre când li se spune: cum, soțul dumneavoastră are doar 42 de ani și este, deja, șef de serviciu? Al meu are 28 și e ”hodorogul”, ”veteranul”, ”moșulică”. Afară cu ramolitul!”.
Era Vasilica Tastaman. Căsătorită cu Emeric Ienei.

o altă poză din Paris, în holul restaurantului LE MESTURET:

Al cincilea poem din ANTOLOGIE:
PENTRU MINE SĂ DAȚI DE POMANĂ NOPȚI DE DRAGOSTE

Pentru mine să dați de pomană nopți de dragoste
nu pâine uscată
nu fructe scofâlgite
ci nopți de dragoste
nu vin zborșit,
ci nopți de dragoste
Din nopți de dragoste vreau eu să mă înfrupt
și pe lumea cealaltă
să mă nopți de dragoste eu toată noaptea
cu cei în trup
nu cu spiritele
fiindcă ăia nu au trup.
Vreau să iubesc și după moarte
femei vii și cu sânii tari
ca blestemul
șiroind de lapte
vreau să fiu la fel de viu precum Khayam făuritorul de corturi
care este, totuși, cel mai viu dintre noi,
care este cu mult mai viu decât noi toți
La un loc,
muritorii.
Pentru mine nu lumânări să aprindeți, ci săruturi
și ruturi
nu vreau jerbe și jelanii pe mormântul meu
ci nopți de dragoste, cumplite, să înflorească mereu.
Nopți de dragoste peste nopți de dragoste,
nu omagii,
nu rășini sau coji de copaci,
ci fluide femeiești, mereu.
Voi, cei care sunteți vii,
sau credeți mai mult că sunteți vii,
să vă zămisliți pruncii, semeni, peste mormântul meu
ca să vă împărtășesc și eu ceva din sufletul meu
care am fost
care ai fost, suflete.
Pentru mine nu cățui să dați de pomană
ori candeli ori lampadare,
ci nopți de dragoste,
mereu.

pe 15 SEPT a.c. am băut, pentru prima oară în viața mea, două sticle de CHATEAUNEUF DU PAPE. În aceeași zi. O zi de duminică. La Paris. Pentru cine știe vinul, e de înțeles. Înainte băusem o sticlă de șampanie.. Roze. Originală. Franțuzească. E de spus că protectoarea mea ( o să-i zicem Jeni, fiindcă nu-i dau, din motive de discreție. numele) m-a invitat să aleg dintrun teanc de sticle din apartament (nalt până la oblânc) vinul, sugerându-mi-l. Îi mulțumesc și îi sunt profund îndatorat. Vinul fusese ales, cu câțiva ani înainte, de soțul ei, un bărbat (francez) care se pricepea la vinuri, și care îmi adusese un sort special de șampanie (pour les connaisseurs). Prima sticlă a fost excelentă, un vin alb - și se găsește în frapiera pe care o puteți vedea. Jeni ne-a răsfățat cu bunătăți, scoțând la bătaie și ceva cărți în franceză, printre care PIERRE LEMAITRE și Umberto Eco,. NUMERO ZERO, încă netradus la noi după câte îmi amintesc eu. Vreau să subliniez că e numai meritul ei. Este o doamnă și, cu o largă plecăciune pentru acea zi, îi mulțumesc...