introsfera.ro

Am avut un moment în care voiam să spun ceva… și n-am spus.

Nu pentru că nu știam.
Nu pentru că nu era relevant.

Ci pentru că…în mintea mea apăreau...
„poate sună prost”
„poate nu e momentul”
„poate râd sau mă judecă”

Și în secunda aia, m-am oprit.

Și mi-am dat seama că nu e prima dată.
Și probabil… nici ultima.

Workshopul CHALLENGE YOURSELF ->Dare to play nu e pentru toată lumea.

Nu e pentru tine dacă:
– vrei să stai confortabil
– vrei doar să asculți
– vrei să pari „ok”

ÎNSĂ este pentru tine dacă:
– vrei să vezi ce se întâmplă când NU te oprești
– vrei să te exprimi, chiar dacă nu e perfect
– vrei să te provoci un pic

Challenge Yourself – Dare to play
28 aprilie | Introsfera, Sibiu | 18 30

(POATE) Nu o să fie confortabil.
Dar o să fie real.

📩 Scrie „PLAY” și pleacă linkul de înscriere spre tine.
Dare to play. Dare to feel. Dare to be seen.

Aseară am închis un capitol de 3 luni.

Sau… poate am deschis unul nou, dar fără să ne dăm seama încă:
„Descoperă-te prin joc și relaționare” – grupa de joi.

6 oameni. 12 săptămâni. Zeci de momente în care s-au uitat la ușă în primele minute, întrebându-se (în gând): „Eu ce caut aici?”

Și, sincer, întrebarea asta nu a dispărut complet nici după prima lună. Doar că, între timp, au apărut:
râsul ăla cu poftă, de nu mai contează cm arăți,
glumele care devin cele mai bune, fix în momentele potrivite,
tăcerile care nu mai sunt incomode
și curajul de a spune ceva… chiar dacă nu e perfect

Nu, nu s-au schimbat radical.
Nu au devenit „alți oameni”.
Nu au plecat de aici complet diferiți.

Și asta e partea cea mai frumoasă.
Pentru că nu despre asta a fost.

A fost despre:
👀 a (se) vedea aceiași oameni… cu mai multă blândețe
👀 a (şi) vedea propriile frici… dar fără să mai fugărească tot filmul în cap
👀 a avea mai multă încredere
👀 a fi realmente prezenți
👀 a găsi câteva răspunsuri… și a fi în regulă și atunci când nu le au pe toate
Și, mai ales, despre ce se întâmplă când intri, săptămână de săptămână, într-un spațiu în care ești văzut cu adevărat.

Pentru că atunci… se întâmplă ceva neașteptat:
🤍 nu mai simți nevoia să fii altcineva.

Știu că pentru un adult, 2 ore pe săptămână pot părea un lux. Sau un „lasă că mai văd eu”. Sau un „nu am timp de din astea”.
Dar ei au avut. Și au venit. Și au rămas.

Și, la final, au spus, cu multă emoție că a meritat.

6 adulți frumoși care, timp de 3 luni şi-au reamintit ceva important:
că uneori, tot ce ai nevoie e:
să râzi,
să te joci
și să fii tu.