Flores Timisoara

Încă o ediție a Festivalului Întoarcerea la Folk ne-a adus împreună la Giroc, în 22 și 23 mai.

Pentru Flores Timișoara, această întâlnire a însemnat revederea cu prietenii dragi și bucuria de a-i introduce în comunitatea chitariștilor pe cei mai tineri iubitori de muzică, elevii cercului de chitară Flores.

Suntem recunoscători pentru oportunitatea pe care acest festival o oferă tuturor generațiilor, de a se strânge pe aceeași scenă și de a duce mai departe emoția cântecului care vine din inimă.

Întoarcerea la Folk este locul în care familia chitariștilor din vestul țării crește de la an la an și unde, cu bucurie, ne întoarcem de fiecare dată.

🎼 🎸

1987 Navodari

avem cu ce...

“La ce ma voi gandi?
Oare atunci cand mi se va face dor de Pamant, planeta noastra, la ce ma voi gandi?
La mama care adormea tarziu in noapte langa cuptor, toropita de grijile si ostenelile zilei?
La anii de liceu?
La drumurile intortocheate din Bucuresti, drumuri care de obicei duceau spre Calea victoriei unde se gasea Consevatorul de pe str. Sirbei Voda 33?
La palatele din Viena care ma uimeau in fiecare zi cand treceam prin Mariahilferstrasse, in drum spre Opera si Filarmonica, unde Beethoven a cantat Simfonia a noua?
La autostrazile vaste din Michigan prin care treceam cu viteza, dar si plin de curiozitatea europeanului ajuns prin partile acelea, conducand masina mea de atunci, unPontiac 65 ?
La caldura si palmierii din California, in ianuarie 1971, pe Glendale Avenu, care deschidea o uimitoare priveliste spre Pacific?
La prima intalnire cu Roma, la cursurile de la Academia Santa Cecilia?
La reintalnirea cu meleagurile natale, la Ludus, la Manastirea din Sinaia, unde l-am cunoscut pe Andrei Plesu pe George Balan si Leonida Pop?
La Nicolae Goga, coleg de facultate, bun prieten din Brasov, unde am ramas 2 ani ca profesor la un liceu din acel oras?
La prima vizita in Timisoara,la adorabilii copii de la Flores, care au cantat aproape toate melodiile scrise de mine cu vocile lor divine?
"La Neli Giol, devenita Neli Matasaru, fiinta cea mai draga pe care am cunoscut-o?
La revolutia din 89 inceputa in orasul de pe Bega?
La reintoarcerea in Italia, unde, pe malul Adriaticei, am format al doilea cor de copii chitaristi?
La intrarea in pensie si la plecarea din lumea aceasta a sotiei mele?
La camera asta unde stau inchis de o luna de zile din cauza unei pandemii globale?
Ma voi gandi la toate astea, sau la nimic?
Pentru ca nu stiu daca acolo ni se va da voie sa privim inapoi, daca vom dori sa facem acest lucru, si daca, odata ajunsi acolo, nu ni se va parea totul doar un vis ciudat la care nici nu merita sa ne mai gandim…"
Ioan Matasaru (mai 2020)