NKN s t u d i o

Exteriorul Hotelului Apolodor urmărește un limbaj neoclasic reinterpretat prin intervenții contemporane și lumină arhitecturală.

Noaptea, clădirea devine un reper pe malul Dunării, iar iluminarea accentuează ritmul fațadelor și relația cu apa. Copertina metalică perforată de la intrare evocă discret cerul și constelațiile, ca o referință la ideea de călătorie și orientare.

Interiorul și exteriorul sunt legate prin același limbaj al luminii și culorii, care animă formele eclectice și conturează atmosfera proiectului. Volume simple și elemente clasice reinterpretate capătă profunzime prin contrast, reflexie și iluminare controlată.

Restaurantul este locul în care narațiunea despre Apolodor devine cea mai densă.

Peretele de oglinzi antice, fragmentat în dale mici, multiplică și distorsionează subtil spațiul, creând o profunzime ambiguă. Din această suprafață se desprinde schematic Columna lui Traian — nu ca reproducere, ci ca abstracție, ca simbol al stratificării istorice.

Grinzile tratate cu tencuială decorativă trimit la piatra aparentă a Podului de la Drobeta, motiv reluat în întregul proiect. În contrapunct, barul — definit printr-un albastru noapte saturat — marchează clar centrul spațiului. Globurile de lumină din alamă completează compoziția cu o eleganță controlată.

Fiecare zonă are o culoare dominantă, nu ca gest estetic, ci ca instrument de orientare emoțională. Oaspetele înțelege intuitiv unde se află, fără semnaletică explicită.

Restaurantul este locul în care narațiunea despre Apolodor devine cea mai densă.

Peretele de oglinzi antice, fragmentat în dale mici, multiplică și distorsionează subtil spațiul, creând o profunzime ambiguă. Din această suprafață se desprinde schematic Columna lui Traian — nu ca reproducere, ci ca abstracție, ca simbol al stratificării istorice.

Grinzile tratate cu tencuială decorativă trimit la piatra aparentă a Podului de la Drobeta, motiv reluat în întregul proiect. În contrapunct, barul — definit printr-un albastru noapte saturat — marchează clar centrul spațiului. Globurile de lumină din alamă completează compoziția cu o eleganță controlată.

Fiecare zonă are o culoare dominantă, nu ca gest estetic, ci ca instrument de orientare emoțională. Oaspetele înțelege intuitiv unde se află, fără semnaletică explicită.

̇nteriorarchitecture