Trup,minte,suflet

Fiecare jignire pe care o aduci altuia este recepționată de fiecare celulă a corpului tău,
ca o lovitură de ciocan (chimic)❗
Nu mai da în tine❗

CUM?
Atitudinile (gândurile) noastre, conștiente sau inconștiente sunt cele care ne activează rețelele nervoase, conducând la declansarea substanțelor chimice din hipotalamus ,
în vederea transmiterii unui semnal către celulă sub forma unei peptide(neurotransmițător) care activează Adn- ul pentru a exprima genele , în vederea producerii proteinelor.
Manifestarea vieții înseamnă manifestarea proteinelor.
Exprimarea proteinelor este exprimarea sănătății.
Noi dăm ordinele prin ceea ce gandim la fabricarea substanțelor chimice.(peptidelor).
Dacă noi avem tot timpul acțiuni jignitoare, temătoare sau furioase , atunci dăm comenzi peptidelor care instruitesc celula și activează Adn- ul să producă proteine de slabă calitate.
ADN- UL începe să funcționeze defectuos.
Dacă celulele primesc aceleași comenzi chimice de la aceleași stări psihoemoționale negative, genele încep să se uzeze .
Dacă Adn- ul este folosit excesiv (adică nu creăm nimic nou pozitiv - gânduri) , celulele încep să fabrice proteine ,, mai ieftine" - de slabă calitate din Adn- ul de care dispun.
Când fabricăm proteine mai ,, ieftine" organismul începe să se manifeste printr- o stare de slăbiciune. 😉
Procesul de îmbătrînire este rezultatul unei producții necorespunzătoare de proteine.
Daca gândești în fiecare zi la fel, fii convins că substantele chimice vor uza adn- ul celulei și vor începe să producă proteine modificate - Adn- ul celulei va începe să funcționeze defectuos.
Știți zicala ,, CÂND ÎL ATACI ȘI JUDECI PE ALTUL, DE FAPT TE JUDECI PE TINE"
De fapt, ne facem rău Adn- ul nostru prin substanțele produse în urma gândurilor de judecată.

New Mind - Ștefan iuliu ștefan

Corpul tău își amintește ce a simțit sistemul tău nervos din copilărie

Cercetătorii au dezvăluit o legătură fascinantă între experiențele noastre din copilărie și corpurile noastre adulte. Un nou studiu arată că tiparele și semnalele formate de sistemul nervos în primii ani de viață lasă amprente durabile care continuă să influențeze modul în care funcționează corpurile noastre decenii mai târziu. Aceste „amintiri” neuronale nu se află doar în creier - ele sunt încorporate în mușchi, organe și chiar în răspunsuri imune, purtând în tăcere povestea primelor noastre experiențe.

Implicațiile sunt profunde. Stresul din copilărie, trauma sau chiar mediile hrănitoare pot modela modul în care răspundem la stres, reglăm emoțiile și menținem sănătatea fizică ca adulți. De exemplu, expunerea timpurie la stres cronic poate afecta ritmul cardiac, digestia și rezistența imună mult timp după ce evenimentele declanșatoare au trecut. În schimb, experiențele pozitive din copilărie pot consolida căile neuronale care susțin stabilitatea emoțională, învățarea și bunăstarea generală.

Această cercetare contestă presupunerea de mult timp că corpurile noastre adulte sunt complet separate de experiențele noastre timpurii. În schimb, evidențiază un sistem profund interconectat în care mintea și corpul comunică continuu, amintindu-ne că vindecarea și dezvoltarea personală pot implica mai mult decât simpla abordare a prezentului, ci pot necesita înțelegerea și hrănirea ecourilor trecutului nostru.

Recunoscând că trupurile noastre poartă povestea sistemului nervos din copilărie, dobândim noi instrumente pentru sănătate, conștiință de sine și rezistență emoțională. Fiecare durere, tensiune sau reacție poate conține un indiciu despre viața pe care am trăit-o și despre modalitățile prin care putem modela un viitor mai sănătos.



Anisoara Pravat
Trup,minte,suflet

AL ȘASELEA SIMȚ EXISTĂ: ȘTIINȚA ÎL CONFIRMĂ

„Al șaselea simț” nu este o legendă, ci o realitate: potrivit unora, acesta este situat, la fel ca celelalte cinci, în glanda pineală, sau epifiză, o glandă endocrină de mărimea unei alune de pădure, situată în centrul creierului nostru. În secolul al XVII-lea, filosoful Descartes a susținut că, fiind singura parte a creierului care nu este dublă, glanda pineală ar putea fi definită ca al treilea ochi al nostru, înțeleasă ca punctul de întâlnire dintre corp și minte; de ​​fapt, din vremea sa, a fost considerată sediul sufletului.

Diverse studii științifice au încercat să demonstreze existența reală a celui de-al șaselea simț, iar din acestea, pornind de la vremurile noastre și mergând înapoi, au apărut două domenii în care să-l plasăm: al șaselea simț magnetoreceptiv și al șaselea simț psihologic.

Al șaselea simț magnetoreceptiv se referă la capacitatea oamenilor de a percepe câmpul magnetic al Pământului, similar cu cel al multor animale care sunt capabile să se orienteze, de exemplu în timpul migrației. În acest scenariu, al șaselea simț nu ar fi nimic extraordinar, ci mai degrabă un fel de busolă internă similară cu cea posedată de păsările migratoare sau urșii.

Cercetătorii americani au experimentat cu un eșantion mic de oameni, expunându-i la un câmp magnetic pur - adică fără alți stimuli - și analizând rezultatele lor folosind un EEG. Creierul s-a dovedit sensibil la câmpul magnetic, deoarece este capabil să recunoască informații geomagnetice pe care nu le recunoaște ca fiind naturale. De exemplu, atunci când câmpul magnetic s-a rotit în sens invers acelor de ceasornic, instrumentele medicale au înregistrat o scădere a undelor alfa, indicând procesarea de către creier. Receptorii cerebrali implicați în această funcție sunt situați în apropierea nervului trigemen; aceștia funcționează ca acul unei busole și, pe măsură ce se mișcă, deschid și închid circuite neuronale. Această caracteristică a creierului trebuie să le fi permis strămoșilor noștri să perceapă anumite evenimente în avans, să își mute atenția și, astfel, să se apere de potențiale pericole care nu puteau fi detectate de cele cinci simțuri obișnuite.

Al șaselea simț psihologic este legat științific de teoria sincronicității a lui Carl Gustav Jung, conform căreia niciun eveniment nu este o apariție aleatorie, ci mai degrabă o combinație de interacțiuni între mediu, relații și oameni. Conform teoriei jungiene, al șaselea simț ne trimite nu doar semnale neuronale, ci mesaje concrete; fiecare eveniment sincron aduce la suprafață ceea ce altfel ar fi rămas îngropat în inconștient. Prin urmare, Jung a susținut că intuiția este prezentă în toate ființele umane, deoarece fiecare este conectată la ceilalți și la mediul înconjurător și, prin urmare, poate fi dezvoltată în continuare prin stimularea zonelor relevante ale creierului.

De asemenea, vorbim adesea despre un al șaselea simț în dragoste, cel care ne ghidează în găsirea unui partener sau ne permite să înțelegem profund gândurile nerostite ale unei alte persoane. Acest tip de „simț” a făcut, de asemenea, obiectul unor studii și cercetări, menite să demonstreze modul în care gândurile și acțiunile persoanelor îndrăgostite sunt absolut sincronizate. Gândurile îndrăgostiților, călătorind pe aceeași cale, permit partenerilor să își citească reciproc gândurile într-un mod profund. Acest lucru depinde de dezvoltarea empatiei, care poate fi găsită la persoanele care sunt legate afectuos și care își petrec o mare parte din viață împreună.

În cele din urmă, ce se întâmplă cu așa-numitul al șaselea simț feminin? Este realitate sau ficțiune? Într-adevăr, se pare că femeile sunt mai predispuse la emoții și intuiție, dar știința susține că acest lucru nu se datorează unor presupuse baze biologice, ci exclusiv unor motive sociologice. Intuiția este într-adevăr o calitate care transpare din toate sexele, iar femeile, de-a lungul secolelor, au dezvoltat-o ​​mai mult datorită rolului lor în societate, un rol legat exclusiv de îngrijirea și satisfacerea familiilor lor.

În fiecare moment ,ești arhitectul propriei tale realități .
Fiecare gând este o schiță, fiecare cuvânt o fundație ,fiecare actiune un zid ridicat.
Viața ta nu este o construcție întâmplătoare ,ci o creație deliberată care reflectă viziunea ,alegerile și curajul tău de a visa.
Întrebarea nu este dacă construiești ceva ci ce anume construiești si cu ce nivel de conștiență o faci.