Vise Colorate

Articole originale, pe loc, .
Calitatea impecabila😍.

Articolele sunt pe loc, originale, , calitatea impecabila😍.
Cu livrare.

San Marino – este unul dintre cele mai mici state din lume şi se află situat pe coastele lanţului muntos al Apeninilor (înconjurat în întregime de Italia). Călătorind spre San Marino, din spre Rimini, este greu să-ţi dai seama când ai trecut graniţa. Abia când turistul ajunge la poalele Masivului Titano, pe vârful căreia se găseşte capitala statului (ce poartă numele tot de San Marino), are siguranţa că se află în Serenisima Republică San Marino. Apoi, mai există şi inscripţia de pe portalul de fier care marchează trecerea din Italia în San Marino: „Bienvenutti neil antica terra della liberta !” (adică, „Bine aţi venit pe anticul pământ al libertăţii !”).

Spre sfârşitul secolului III, atunci când împăratul roman Diocleţian a început persecuţia creştinilor, Marinus (cel care mai târziu va ajunge să fie numit sfânt şi patron al statului San Marino), a reuşit să fugă din calea prigoanei, luând drumul Adriaticii. Se spune că el s-a adăpostit pe Monte Titano, unde a rămas să trăiască în sihăstrie. Aceasta este în mare parte, legenda uneia dintre cele mai vechi republici din lume.

Mulţumită faptului că ţărmul italian al Adriaticii, împreună cu Rimini (o zonă preferată de turişti), se află destul de aproape de San Marino, o bună parte din veniturile statului, provin din turism. Anual, ţara primeşte câteva milioane de vizitatori. De altfel, numeroasele magazine cu suveniruri şi cu lichioruri de calitate de pe marginea străduţelor abrupte, amintesc la tot pasul, de faptul că turismul, este sursa principală de venituri la bugetul statului.

Alături de turism, o altă sursă de venituri importantă pentru San Marino, o constituie timbrele poştale. Cei mai mulţi dintre turişti, le cumpără pentru a le lipi pe vederi pe care, mai apoi le trimit familiei ori prietenilor. Însă micile capodopere artistice cu înscrisul „Republica di San Marino”, au mai ales valoare pentru colecţionari. Filateliştii le apreciază datorită multitudinii de motive şi pentru execuţia foarte atentă. Colecţionarii pot ridica din San Marino timbre şi monede de la Compania Filatelică şi Numismatică de Stat, cu a cărei supraveghere este delegat Ministerul de Buget şi Finanţe.

Aşa după cm am mai afirmat, San Marino este considerată una dintre cele mai vechi republici din lume, ce a dăinuit până în ziua de astăzi, cu o Constituţie considerată printre cele mai vechi din lume. Deşi legea fundamentală a statului a fost modificată de-a lungul timpului de mai multe ori, câteva elemente au rămas neschimbate: republica este condusă de către doi căpitani, aleşi pe o perioadă de şase luni. Aceştia sunt desemnaţi de Marele Consiliu General, în fiecare primăvară şi toamnă. Consiliul este ales de popor, o dată la cinci ani. Conform tradiţiei, la 1 aprilie şi 1 octombrie, are loc în Serenisima Republică San Marino, ceremonia oficială de preluare a puterii de către noii căpitani.

Şi încă un amănunt care merită precizat: San Marino nu este deloc un rai pentru persoanele care fug de fisc, deşi la un moment dat in istorie, a putut fi caracterizat ca atare, cu referire directă la azilanţi. Cel mai bun exemplu, este cel al lui Giuseppe Garibaldi, care a găsit adăpost în San Marino, în anul 1849, după eşuarea primei sale tentative de unificare a Italiei.

Ce merită văzut odată ce aţi ajuns la San Marino ? Păi, în primul rând minunatele peisaje ale Munţilor Apenini, Muzeul Maşinilor de epocă (situat pe şoseaua care, după ce pătrunzi dinspre Rimini în San Marino se îndreaptă spre capitala ţării, unde pot fi admirate peste 100 de autovehicule, unele dintre ele maşini de formula 1).

SAN MARINO

Capitala statului San Marino, poartă acelaşi nume: San Marino. Oraşul, vizitat anual de câteva milioane de turişti, este cunoscut pentru străzile sale pietruite lungi, pe care vă puteţi plimba fără grijă, mai ales în centru unde accesul maşinilor este restricţionat.

Şi cm am pomenit de centrul oraşului, trebuie să vă spunem că acesta este protejat de cele trei turnuri de pe Muntele Titano: Guaita (cel mai vechi, construit în secolul XI, ce s-a dovedit a fi impenetrabil într-o mare măsură în faţa atacurilor duşmane), Cesta (ce datează din secolul XIII) şi Montale (ridicat în secolul XIV).

Muzeele nu lipsesc nici ele din capitala San Marino, aşa că odată ajunşi aici, nu uitaţi să vă rezervaţi ceva timp pentru a vizita: Muzeul de Stat (fondat în secolul XIX, ce-şi propune să clarifice curiozitatea celor interesaţi de istoria republicii), Muzeul San Francesco (care găzduieşte lucrări de artă, anexat vechii mânăstiri franciscane din oraş) sau Muzeul Curiozităţilor (un loc ciudat dar deosebit de interesant, situat în centrul istoric). În acest din urmă loc veţi găsi o mulţime de exponate ieşite din comun, cm ar fi: talismanele din secolul XVIII ori statuile celui mai înalt bărbat, a celei mai mici femei, a celui mai gras şi a celui mai tatuat om din lume).

În Piaţa Libertăţii din San Marino, turiştii pot admira Palatul guvernamental, care serveşte ca primărie a oraşului. Această clădire găzduieşte ceremoniile de stat şi este sediul oficial al organismelor instituţionale şi administrative de conducere ale Republicii San Marino. Faţada palatului, afişează stemele vechi ale Republicii. De asemenea, veţi găsi aici o statuie din bronz a fondatorului micului stat (Sfântul Marino), realizată la finalul secolului XIX, un mozaic de Saint Leon şi un bust de marmură a lui Frencesco Azzuri (arhitectul care a proiectat palatul).

Muzeul Armelor (ce se află în Castello della Cesta, situat la cea mai mare înălţime pe Monte Titano), este şi el o destinaţie căutată de turişti, pentru care merită să vă faceţi timp. Acesta, deschis în anul 1956, afişează exponate de mare valoare istorică, halebarde, arme de foc şi costume originale de armură. În timpul vizitării veţi primi informaţii despre povestea evoluţiei armelor militare, trecerea de la pumnale şi arbalete la armele de foc.

Înainte de a părăsi oraşul San Marino, nu uitaţi să treceţi şi pe la Basilica Santo Patrono, ridicată în cinstea Sfântului Anton (într-un stil neo-clasic), un loc important de pelerinaj pentru credincioşi.

Toţi cei pasionaţi (şi nu prea) de lumea auto, în mod sigur aţi auzit despre legendarul constructor de maşini, Enzo Ferrari – o figură emblematică a lumii automobilistice care este şi fondatorul companiei cu acelaşi nume. Primul muzeu Ferrari a fost deschis în oraşul Maranello, tot acolo se află sediul companiei, uzina şi baza operaţională a echipei de Formula 1. În pofida faptului, istoria Ferrari a început în Modena, în casa tatălui său – Alfredo, care i-a servit drept atelier. În 2012 în acel loc a fost inaugurat un muzeu ce-i poartă numele. Noi fiind prin apropiere, în Bologna, nu am putut rata ocazia de a vizita casa muzeu Enzo Ferrari.
De la staţia centrală de tren din Modena sunt 10-15 minute pînă la destinaţie, asta dacă mergeţi pe jos. Pînă la muzeu sunt indicatoare, nu aveţi cm să treceţi pe lîngă.

Bologna este un oraș autentic, cu clădiri medievale minunate de culoare roșiatică, cu cea mai veche universitate din Europa, cu o gastronomie de luat și la pachet pentru acasă, cu o atmosferă vibrantă, cu mașini de lux și cu 40 km de porticuri care te apără de soare sau vreme rea.
La dotta, la rossa, la grassa. Erudită datorită vechii universități, roșie grație clădirilor și grasă din pricina gastronomiei fenomenale a orașului. Aș mai adăuga la accessibile. Pentru că acum este foarte accesibilă pentru tine, fiind una dintre rutele pe care le are Ryanair din România. De aceea, poți ajunge în Bologna aproape pe degeaba, dacă prinzi o promoție (ex: 9,99 euro/segment).
Despre Bologna nu se știu atât de multe. De aceea, vom scoate din o listă cu idei de explorare a orașului (neexhaustivă), astfel încât să te bucuri din plin de capitala culinară a Italiei:
Privește orașul de sus, din cel mai înalt turn înclinat al Italiei
De regulă, nu plec dintr-un oraș fără să-l fi văzut de undeva de sus, căci panoramele citadine oferă imaginea aia de ansamblu care poate fi transformată în copertă de album, carte poștală sau… amintire neprețuită. În Bologna, am început fix cu imaginea de ansamblu. Pe modelul let’s check this city out, am rămas din prima surprinsă de priveliștea orașului la apus. Chiar de neprețuit!
Ca să stochez imaginile astea în memoria de 64 gb a retinei mele, am urcat în turnul Asinelli (97 m), mai înalt decât mult mai faimosul turn din Pisa. De fapt, cel mai înalt turn înclinat din Italia. Și pentru că în noiembrie soarele e tare grăbit să se ascundă după dealuri (apusul e mai devreme de ora 17), a trebuit să alergăm pe cele 498 de trepte pentru a prinde orașul cufundat într-o lumină roșiatică difuză magnifică. N-a mai contat că mai aveam puțin și rămâneam fără suflu pe scările din lemn puțin șubrede. Priveliștea e de milioane. De euro. Ba nu, de lire sterline! 🙂
Astfel, turnurile Asinelli și Garisenda sunt emblematice pentru Bologna. Nu-ți face griji că nu vei ști să ajungi la ele. Bologna nu este un oraș așa mare. Și, în plus, n-ai cm să nu le observi!
Preț urcare în turn: 3 euro. Plimbă-te prin Piazza Maggiore
Piazza Maggiore este piața principală a orașului, locul de întâlnire a localnicilor și studenților, o zonă veșnic aglomerată și plină de viață. Aici vei găsi Basilica San Petronio (intrare gratuită), care la momentul construcției trebuia să fie mai mai mare decât bazilica de la Vatican. Papalitatea a schimbat planurile din motive evidente, dar tot este a cincea cea mai mare biserică din lume. Tot aici se află și Statuia lui Neptun, Palazzo Communale și Palazzo del Podesta.
Este locul perfect să bei un cappucino sau un expresso dimineața, să asculți muzică live la lăsarea serii sau pur și simplu să savurezi o înghețată delicioasă.
Noi am nimerit fix în perioada unui târg anual al ciocolății (în fiecare noiembrie), Cioccoshow. Așa că toată piața era plină cu fântâni de ciocolată, prăjituri cu mascarpone, căpșuni cu două tipuri de ciocolată și o tonă de alte astfel de dulcegării. Serios, îți creștea glicemia instant doar plimbându-te prin piață. La un moment dat, după ce ne-am făcut plinul de dulciuri, a trebuit să ne dăm peste mâini, să ne punem mâinile la ochi și să mergem mai departe. Dar este ceva obișnuit în Bologna, doar e capitala culinară a Italiei. La Grassa, remember? 🙂
Fă un tur culinar prin Quadrilatero

Nu-ți imagina că trebuie să îți însemnezi pe hartă vreun traseu anume, să cauți nume de străzi pe clădiri sau să ceri îndrumare. Quadrilatero se află chiar în lateralul Piazzei Maggiore, unde vei descoperi un mic rai al gurmanzilor. Și eu sunt o foodie, așa că am tot dat rotocoale printre tarabele cu legume și fructe proaspete, care contrastau tare frumos cu clădirile medievale roșiatice, m-am minunat văzând câte tipuri de paste pot exista și am savurat un aperitivo (selecție de brânzeturi și mezeluri locale), împreună cu un pahar de prosecco, alături de localnicii extrem de expansivi și sociabili. Italia tipică. Nu turistică. Tipică!

Pentru că sunt atâtea de povestit despre lumea gastronomică fascinantă a Bolognei, urmează un episod separat. Te previn prietenește de pe acum: nu uita să mănânci bine înainte să citești articolul! 🙂
Vizitează Teatro Anatomico, locul unde s-au disecat primele cadavre în scop științific
Deci Bologna găzduiește cea mai veche universitate din Europa, fondată în anul 1088. A doua din lume, după cea din Maroc (Fez, anul 859). N-ai cm să ignori aerul erudit al orașului, mai ales că fiecare clădire are o poveste de spus. Și nu cred că am mai văzut atâtea librării în vreun alt oraș!
De aceea, trebuie să vizitezi Archiginnasio, prima clădire oficială a Universității din Bologna, construită între 1562-1563. Înainte de a fi dată în folosință, cursurile se țineau în case private sau închiriate, în biserici sau chiar în piețe. Aici poți vedea Teatro Anatomico, unde s-au disecat primele corpuri în scop științific, studenții bătându-se pentru un loc în amfiteatrul din lemn de cedru. Oficial vorbind, că doar știm ce făceau cu ceva timp înainte Leonardo și Michelangelo pe ascuns. La cursuri, trebuia să fie prezent tot timpul un episcop, pentru a se asigura că tehnicile de disecție acceptate de Biserică nu erau încălcate.
Prețul biletului: 3 euro.
Descoperă un mic colț din Veneția

În Bologna subterană există o rețea labirintică de canale din Evul Mediu, prin care se alimenta vechea așezare. Acestea au fost acoperite pentru a se ridica noi clădiri și pentru a facilita circulația autovehiculelor. Dar dacă ajungi pe un poduleț de pe Via Piella și privești printr-o fereastră decupată, vei descoperi un mic colț din Veneția. Mie îmi plac secretele, așa că mi-a plăcut și Piccola Venezia, cm este supranumită zona ascunsă a Canalului delle Moline.
Urcă la Sanctuarul San Luca prin cel mai lung portic din lume

Când am urcat în Turnul Asinelli, am admirat profilul sanctuarului San Luca pe un deal din depărtare și mi-am propus să ajung acolo. A devenit și mai interesant când am aflat că se ajunge pe jos, prin cel mai lung portic din lume, de aproape 4 km și cu 666 de arcade, construit între 1674-1793. Sanctuarul a fost construit pentru a găzdui o icoană miraculoasă a Fecioarei Maria, iar porticul pentru a-i apăra de capriciile vremii pe cei ce urcau la biserică.
Traseul în sine, deși lung, te umple de energie pozitivă și te tot întrebi când se va sfârși porticul. Este și o bună oportunitate de a anihila caloriile acumulate din toate deliciile culinare ale Bolognei, mai ales că mulți dintre localnici aleg să urce scările către San Luca în timpul joggingului de dimineața sau când își scot cățelul la plimbare. Dacă n-ai așa mult timp la dispoziție, poți să scurtezi traseul și să urci doar pe o porțiune de 2 km, mergând până în apropierea stadionului cu autobuzul 20 sau 21. În cazul acesta, vei ajunge sus cam în 30 minute.

Sus, biserica se vizitează gratuit. Eu am găsit o liniște desăvârșită, întreruptă la un moment dat de un grup imens de elevi gălăgioși aflați în excursie. Am mai văzut oameni ce căutau un moment de încărcătură spirituală, alții care se bronzau în curtea verde a sanctuarului sau care luau o gustare.
Explorează și alte orașe apropiate

Bologna poate fi punct de plecare către alte orașe frumoase din Italia, mai ales dacă ai un buget mai mic, pentru că este un oraș mult mai ieftin decât vecinele pline de turiști. Așa că iată ce trebuie să ții minte: în Florența sau Verona ajungi cu trenul într-o oră, iar drumul către Veneția și chiar Milano este puțin mai lung, dar nu durează mai mult de două ore.
Sursa:www.valizacucalatorii.ro