Igor Munteanu

Pădurea respiră într-un ritm pe care orășenii grăbiți îl aud doar când nu mai au de ales.

Șase motive de ce suntem săraci

1. Vindem energie ieftină și o cumpărăm scump
La mijlocul zilei, panourile solare din RM produc mai multa energie decât consumăm. Producem 1.000 MW, față de consumul intern de 400 MW, avem 600 MW în exces pe care operatorii trebuie să-i vândă urgent, la orice preț. Prețul e adesea zero sau negativ. Seara, același curent se importă la 130+ euro/MWh. In acest fel, zilnic exportăm 4–5 kWh ziua ca să cumpărăm 1 kWh seara. Nu stocam suficientă energie: în 2025, Moldova dispunea de 15–16 MWh capacități de stocare in sistem a o capacitate instalată de 1 GW. Din 2026, fiecare licitație de producere a energiei este condiționata de instalarea bateriilor de stocare. Până în 2030 ar trebui să putem stoca 2.000 MWh, care ne lipsesc azi.

2. Agricultura a pierdut capacități uriașe de a produce bunuri cu valoare adăugată :
Moldova exportă semințe de floarea-soarelui record după record. În 2025 – 2026, RM a exportat 494.000 tone, dar nu e o performanță. În 2022–2023, produsele procesate (uleiul, șrotul) aduceau 4,4 miliarde lei, iar semințele brute 2,5 miliarde, iar azi acest raport s-a inversat: semințele brute generează mai mult decât tot ce se procesează la fabrici. Altfel spus, Turcia, România și Bulgaria cumpără semința ieftină, o procesează, și vând uleiul scump. Fabricile din RM stau degeaba. Industria de procesare funcționează sub 40% din capacitatea de acum doi ani. Ar trebui ca subvențiile agricole să condiționeze livrarea unui procent minim din recoltă procesatorilor locali, tot așa cm licitațiile în energie cer instalarea bateriilor. Asta s-ar reporni industriile, dacă ar fi voință.

3. Vinul: exportăm litri în vrac, importăm sticle
În 2026, RM exportă 72,6 mln litri de vin în vrac, triplu față de anul 2000. Statistic este un record, în realitate este un dezastru. Vinul în vrac aduce doar 35% din valoarea totală a exporturilor de vin (47 mln euro) față de 118 mln euro aduse de vinul îmbuteliat la volume mai mici. Același litru vândut în sticlă cu etichetă pe un raft din Germania valorează de 3 -5 ori mai mult decât același litru vândut în cisternă spre Belarus sau Bulgaria. Exporturile de vin în UE au crescut cu 36% din 2023, dar încă nu știm să vindem, nu avem un sistem de distribuție, marketing și acces la raft corespunzător. Ce ar trebui să facem? Fondurile ONVV ar trebui redirecționate de la subvenționarea producției la co-finanțarea distribuției proprii pe piețele UE. Un singur contract cu un distribuitor serios face mai mult decât plantarea a zece hectare noi de vie.

4. Educația: exportăm oameni “în vrac”
RM cheltuie 6,25% PIB pe educație (mai mult decât media mondială de 4,4% și peste multe state din UE). Ai cu toate acestea avem peste 1,3 mln moldoveni în diasporă, peste forța de muncă rămasă acasă. Remitențele variază între 1.4-2 mlrd dolari ori circa 20% PIB. Banii se duc în consum și construcții, nu în investiții. RM cheltuie masiv pe educație fără să creeze destule locuri de muncă în industrii noi - o creștere care generează remitențe, fără locuri de muncă reale. Medicii, inginerii și programatorii sunt formați cu bani publici și angajați în Germania, Franța sau Canada. Eu cred ca finanțarea universitară trebuie să fie condiționată de parteneriate cu angajatori locali și programe de retenție. Nu mai mulți absolvenți — ci absolvenți cu loc de muncă în Moldova.

5. Băncile mențin un sistem de parazitare în economie: banii există, accesul nu.
Creditele bancare erau sub 24% PIB în 2024-2025— un indicator extrem de scăzut. Băncile au mulți bani, dar investesc în titluri de stat, nu în sectorul privat. Firmele mici preferă finanțarea informală tocmai pentru a evita expunerea față de autorități. Cercul vicios e clar: statul absoarbe lichiditatea bancară prin titluri de stat cu dobândă atractivă; băncile n-au stimulent să riște pe IMM-uri; IMM-urile rămân mici și informale; economia stagnează. Ce ar trebui făcut: garanții de stat țintite pentru creditarea IMM-urilor în sectoare prioritare — procesare agricolă, energie, IT — nu distribuție generică de subvenții.

6. Statul însuși: cea mai costisitoare piedică
Cele 5 dezechilibre menționate mai sus sunt agravate de al 6 : statul, care se comportă față de mediul de afaceri mai degrabă ca un comprador decât ca un partener. Mai multe rapoarte independente, dar și declarații oficiale atestă recunoașterea faptului că abuzurile persistă și ele costă antreprenorii pierderi directe uriașe. Mai ales anumite agenții de stat sunt adevărate mine de aur pentru politicieni șmecheri și rudele lor. Antreprenori și avocați cunoscuți în RM descriu un sistem în care companii profitabile sunt aduse la faliment pentru datorii minime, iar activele lor (uzine, terenuri, imobile) ajung la prețuri derizorii la persoane conectate la grupuri de influență. În februarie 2026, CNA a efectuat percheziții la administratori de insolvabilitate pentru abuz în serviciu cu prejudicii în proporții deosebit de mari. Dosarele penale există. Sistemul funcționează în continuare. Peste 75% din serviciile digitale sunt tehnic disponibile online. Dar platformele nu comunică între ele și nu sunt recunoscute de partenerii europeni. Un aviz, o autorizație, o înregistrare fiscală rămân trei drumuri separate. AIM documentează în Agenda Legislativă 2025–2026 că actele normative intră în vigoare fără perioade de tranziție, obligând companiile să se conformeze unor reguli aflate în schimbare permanentă. 

Concluzii:
1). Toate cele 6 probleme au același numitor: un stat care planifică producția fără să planifice valorificarea, care subvenționează fără să condiționeze și care controlează fără să răspundă pentru abuzuri.
2). Reformele punctuale nu ajung. Un moratoriu pe inspecții, o lege votată în 1 lectură, o platformă digitală nouă — acestea sunt mai degrabă răspunsuri electorale la probleme de sistem, iar sistemul este în degringoladă. Între timp, deficitul comercial a crescut cu 29,6% în 2025, la 7,1 miliarde dolari, cel mai direct indicator că RM consumă și importă mai mult decât produce și exportă.
3). Singura reformă care contează este reforma statului ca instituție: de la statul care extrage valoare din mediul de afaceri, la un stat optimizat ca mărime și eficiență, calibrat la funcțiile sale de bază, care creează condiții pentru ca valoarea să rămână în țară. Nu o dată, la fiecare ciclu electoral. Sistemic, cu răspundere și cu proiecții reale de execuție.