Holario

Vă invităm la Alba Iulia! Veniți?:-)

Ne incheiem saptamana cu gandul la zilele insorite. Voi?:)

Despre dragoste și alte obiceiuri. Căci la noi, se iubește românește!
http://www.holario.ro/blog/dragobete-iubeste-autentic/

Dragobete. Iubeşte autentic! | Blog Holario Care este zeul dragostei şi al bunei dispoziţii pe plaiuri româneşti şi se serbează pe 24 februarie? În unele zone ale ţării chiar pe 28 februarie l, 3 sau 25 martie? Să fie tocmai Dragobetele, venit în preajma zilelor Babei Dochia şi a echinocţiului de primăvară?! Perioada cuprinsă între sfârşitul…

E Crăciun, ”e sărbătoare și e joc în casa ta acum”.

De obicei, pe vremea asta, țara românească e îmbrăcată în strai alb, de sărbătoare. Zăpezi strălucitoare acoperă pământul. Brazi falnici, din păduri de munte, au coborât în case, cu miros de rășină. Jos, la umbra lor, stau cadouri încă nedesfăcute. N-a fost vremea aseară, casele au răsunat de colindători și voie bună.

Ar fi bine ca primul care intră în casă astăzi să fie bărbat, căci astfel, bunăstarea și sănătatea vor fi nelipsite pentru anul care vine.

Se aud clopotele, bătând a sărbătoare. Feciorii satelor, somnoroși, umblă agale pe străzile acoperite cu zăpadă, cu steaua. Cei mici, din casă în casă, din poartă în poartă, colindă din toți rărunchii : ”Deschide ușa creștine / Că venim din nou la tine / Drumu-i lung și-am obosit / De departe am venit…” Gazdele, vesele, îi întâmpină cu mere, nuci și colaci. Banii, se strâng într-o desagă țesută de către responsabilul cu adunatul darurilor- iapa. O să îi împartă mai încolo, în mod egal. Se întâmplă prin zona Transilvaniei, unde există şi obiceiul mersului “cu capra”- un tânăr se deghizează în capră şi în ritmul muzicii de fluier face doar năzbâtii în casa celor colindaţi, spre amuzament și voie bună.
Postul Crăciunului s-a sfârșit. Din hornurile caselor iese fum. În zona Banatului Montan, în ajunul Crăciunului focul din casă nu este stins deloc, pentru ca anul ce vine să fie luminos şi spornic.

În sudul Moldovei, gospodinele respectă ”Tradiția celor 12 apostoli”. Prepară douăsprezece feluri de mâncare, în onoarea celor 12 ucenici. În seara de Crăciun le așază pe toate pe masă, în amintirea Cinei cele de Taină.
În Apuseni, sătenii stau la geamuri; dau perdeaua la o parte la fiecare cinci minute : ”oare nu vin Irozii ?” Irod, un ofițer, trei crai- iată pusă în scenă folclorică drama religioasă a misterului Nașterii Domnului.

Sănii cu zurgălăi în Maramureș, trase de cai mândrii. Toate casele sunt curate iar mesele îmbelşugate. Bradul este împodobit cu mere, nuci şi fasole uscată; nu lipseşte din nicio casă. E vremea ca fetele de măritat să îşi scoată zestrea la iveală. Aşteaptă flăcăii, să vină cu colinda.

”Corindatul ficiorilor" din Oaș este o tradiție aparte. Bărbații din sat merg la fetele nemăritate, unde sunt cinstiți cu un pahar de pălincă pentru a se încălzi, și cu mâncare caldă, ca să prindă putere.
Colindele rostite de Crăciun sunt considerate ca cele mai vechi forme literare. Sunt atestate încă din Evul Mediu.

În Oltenia, pe alocuri, se mai practică ritualul adunatului de gunoaie din curtea gospodăriei, pentru ca anul ce vine să aducă pui mulţi.
În orice colț de țară, Crăciunul se impune cu bucate alese, drag și voie bună. Trebuie petrecut în familie, cu sufletul deschis, alături de cei dragi. Pentru că așa îi șade bine românului.

”Dar, nu uita, când ești voios, creștine, să fii bun !” CRĂCIUN FERICIT !