Retro IT

8 ani...

Astăzi muzeul împlinește 8 ani... Parcă ieri povesteam cu un prieten care m-a anunțat că se mută la București și că spațiul pe care îl ocupa în centru rămâne vacant... Și atunci, de nicăieri, fără vreun plan anterior, BOOM! „Iau spațiul și fac muzeu.” Au urmat 3 luni de renovat, frecat, șlefuit pereți, făcut mobilier... și, pe 18 iunie 2018, marea inaugurare... Erau 2 camere, aproximativ 70 mp și câteva exponate...

8 ani...

Am trecut de la 70 mp la 300 mp (cu escală 3 ani la 200 mp), de la câteva exponate răsfirate pentru a umple locul, la înghesuială maximă... de la a aduna ocazional, la a colecționa full-time... de la a cumpăra din banii disponibili, la a cumpăra și apoi a-mi sparge capul de unde scot banii... de la obiecte de câteva zeci de lei, la obiecte de câteva sute sau mii de euro... de la a avea câteva obiecte expuse, la a avea primul model de portabil, primul laptop, primul palmtop, primul procesor, primul calculator personal, primul mouse modern... back to the roots...

8 ani...

Cel mai mândru sunt de cm a crescut colecția de calculatoare românești: când am deschis aveam vreo 7-8, acum am trecut de 50... Am reușit, cu foarte mari eforturi, să găsesc cam tot ce se putea găsi... și chiar câteva despre care nu știam că există.... Iar de acum o să mă focusez pe scrisul acelei cărți despre calculatoarele românești cu care vă tot ameninț de vreo 3 ani. :)

8 ani...

Datorită muzeului am ajuns să interacționez direct sau indirect și să schimb idei cu oameni cu care nici măcar nu sunt în același univers. Am avut onoarea să cunosc oameni care au redefinit realitatea în care trăim, care au proiectat exponatele pe care le am în muzeu... Am ajuns să stau la povești cu oameni din vreo 30 de țări... povești care s-au întins, în unele cazuri, și pe durata a 5 ore...

8 ani...

Fiind economist de felul meu, trebuie să ajungem și la partea de bilanț despre care nu ne place să vorbim... partea financiară... Multă lume mă întreabă: „Dar îți merită?” sau „Ție ce îți iese?”. Fiind cu intrare liberă, evident nu se pune problema de a merita, financiar vorbind... „Meritatul” vine din altă direcție...

Când te sună din partea unui grup de elevi din Serbia care vor să vină în excursie în Arad, cu autocarul, special pentru muzeu... sau când te sună cineva să te anunțe că se grupează 9 oameni în 2 mașini și vin câteva sute de kilometri pentru muzeu... sau când sunt solicitat pentru un reportaj sau un interviu în presă... sau când, datorită muzeului, reușesc să impulsionez pe alții să se apuce de colecționat sau să viseze (măcar) la a deschide un muzeu...

Revenind la latura materială, în 8 ani muzeul m-a costat cam cât un apartament cu 2 camere... Aș schimba aventura de 8 ani pe un apartament cu 2 camere? **NICIODATĂ!**

8 ani...

Complimentul maxim primit pentru muzeu, și 100% nu e ceva la care să vă așteptați, a venit de la o doamnă, undeva pe la 40+ de ani, a-tehnică, care mi-a spus: „Nu am crezut că voi putea asculta o oră și jumătate turul unui muzeu tehnic și să nu mă plictisesc, ba chiar să fie interesant.”

8 ani...

Încheiem această retrospectivă cu mulțumiri pentru toată lumea: pentru cei care mă ajută lunar pe Patreon, pentru cei care au donat diverse obiecte sau bani, pentru cei care mă ajută cu reparații, pentru cei care au vizitat muzeul, pentru cei care mă urmăriți pe Facebook și tot așa...

❤

Pentru că nici noi, nici ei nu ne-am calificat la Campionatul Mondial de Fotbal, am lăsat fotbalul deoparte și am ales să vorbim despre calculatoare vechi, despre Italia și România, dar și despre viață în general.

O întâlnire frumoasă cu un grup de studenți italieni aflați la studii în Arad prin programul Erasmus.