Nicky YaYa

Imaginează-ți că mergi la doctor cu o durere de cap și îi ceri o simplă pastilă. Însă, în timp ce vorbește cu tine, medicul observă că mâna ta este grav rănită și că se mai ține doar în câteva fire. Îți spune:

„Omule, problema ta nu este durerea de cap. Uită-te la mâna ta, situația este foarte gravă și trebuie tratată de urgență.”

Tu privești mâna, îi mulțumești doctorului, dar, în loc să îl lași să se ocupe de adevărata problemă, pleci liniștit, spunându-ți că vei reveni altă dată. Numai că nimeni nu știe dacă va mai exista acel „altă dată” și dacă vei mai avea timp să te întorci.

Așa este și relația multor oameni cu Dumnezeu. Vin la biserică și Îi cer ajutor pentru sănătate, pentru copii, pentru familie sau pentru problemele de zi cu zi, însă evită să vorbească despre adevăratele răni ale sufletului, despre păcatele ascunse și despre lucrurile care îi îndepărtează de El.

Mulți vin înaintea lui Dumnezeu în grabă, cer binecuvântări și răspunsuri, dar nu vor să vorbească despre drogurile pe care le consumă, despre nopțile petrecute în păcat, despre minciunile pe care le spun sau despre toate lucrurile care le apasă conștiința.

După aceea, omul pleacă de la biserică doar cu pozele făcute pentru Instagram și Facebook, unde primește aprecieri de la așa-ziși prieteni de pe rețelele de socializare. Oameni care spun:

„Uite ce om credincios! Ai văzut că a fost la biserică? Ce familie frumoasă! Au fost la Cernica, la Sfânta Parascheva sau la nu știu ce mănăstire.”

Poze și filmări peste tot, dar sufletul?

Sufletul nu este întotdeauna așa cm apare în fotografiile pline de zâmbete. De multe ori, el este îmbrăcat în zdrențele păcatului, obosit, rănit și gol pe dinăuntru. Dacă omul ar putea vedea cât de tare strigă sufletul lui după Hristos, și-ar veni în fire și s-ar pocăi cu adevărat.

Dar timpul se scurge repede, iar unii nici măcar nu mai ajung să se întoarcă pentru a vorbi despre adevăratele lor probleme. Și, într-o clipă, vine un infarct, un accident vascular sau o altă încercare neașteptată, iar totul se termină.

De ce?

Pentru că omul zilelor noastre este prieten cu Dumnezeu mai mult în poze și în postări decât în trăire și loialitate. Ne cunoaștem sufletele și știm cine suntem cu adevărat, însă nu suntem sinceri nici măcar cu noi înșine. Mereu spunem:

„Mai merge puțin… Mai este timp… Mă voi schimba mai târziu…”

Dar, pentru unii oameni, acel „mai târziu” nu mai vine niciodată.

Concluzia mea este aceasta: ești împăcat cu Dumnezeu sau ești doar un vizitator al bisericilor? Ești fericit în poze, dar cu sufletul îmbrăcat în zdrențele păcatului, despre care nu vrei să vorbești cu Dumnezeu fiindcă îți este rușine și nu ești dispus să te schimbi?

Când te vei schimba, omule? Timpul nu te așteaptă. El vine și te trage la socoteală pentru tot ceea ce ai fi putut face și nu ai făcut.

Astăzi ia o decizie nouă și pocăiește-te de orice rău. Schimbă macazul vieții tale și pune-ți viața în mâinile lui Hristos. El este singurul care te poate mântui. Restul sunt și au fost doar oameni.

Nu uita: astăzi, acum, nu mâine. 🙏