Parenting Creativ

Adolescența este prin definiție o perioadă de căutari și explorări interioare și exterioare.

În ultima vreme lucrez tot mai mult cu adolescenți și constat cu bucurie că majoritatea, sunt atât de conștienți de ei înșiși, atât de conectați cu ceea ce simt, atât de creativi, atât de înaintea vremurilor, atât de prezenți în viețile lor!🙏❤️
Din păcate însă, unii dintre experimentează multe situații de bullying și cyberbulling în contextul școlar sau în afara lui. Iar uneori chiar profesorii creează astfel de contexte, probabil fără să-și dea seama că fac asta, din rănile proprii nevindecate. Nu mai zic de părinții care aplică -încă- “corecții” fizice. Asta mi se pare foarte dureros.

Văzându-i însă în cabinet, cu câtă determinare lucrează, deși nu le este ușor, n-am cm să ignor gândul că generațiile care ne urmează ne-au depășit deja din multe puncte de vedere la capitolul despre asumarea emoțiilor și despre căutarea metodelor de a le fi mai bine, mai ușor prin propriile puteri, încă din vremea adolescenței.
Și mă refer în special la faptul că își doresc să găsească soluții concrete și să învețe cm să relaționeze mai autentic cu covârstnicii, dar și cu adulții din viața lor.
Provocarea majoră pe care mulți dintre o întâmpină de cele mai multe ori, este însă zidul pe care îl întâlnesc atunci când adulții nu reușesc să treacă de propriile judecăți, generalizări, etichete, traume și nu reușesc să îi susțină în mode real pe adolescenți să aibă modele autentice, reale de relaționare și de de viață.

Și tocmai aici este frumusețea! Atunci când nu găsesc sprijinul necesar la adulții din preajmă, ei singuri caută, citesc, se documentează, se informează. Și cumva, își găsesc resursele.

Nu toți se droghează, nu toți fumează, nu toți consumă alcool. Iar dacă au ajuns acolo de la vârste fragede, înseamnă că undeva, pe parcursul vieții lor, adulții nu au știut sau poate nu au realizat că este nevoie să facă le ofere un atașament securizant în primii ani de viață, să facă ceva diferit, să se educe ca părinți, să îi susțină altfel, să le ofere un model sănătos de relaționare cu sine și cu ceilalți.

Eu încă mai sper ca în școala românească să apară materia pe nume “Educație relațională”, pentru a putea clădi vieți mai armonioase și mai conștiente.
Iar pentru asta avem nevoie ca noi adulții să ne vindecăm, mai întâi. De-abia atunci le vom putea cere lor, copiilor și adolecenților noștri, să aibă relații împlinitoare și autentice.