Roberta Sanders Poetry

PANA ALBĂ

Vorbesc cu păsările toate
Și le tot spun cât îmi lipsești,
Iubirea mea, de peste toate,
Tu - tina mea și Cer îmi ești.

Și le întreb de-ți este bine,
De-ți e iubire sau pustiu,
De te mai gândești, așa, la mine
Sau m-ai uitat… și nu mai știu.

Iar ele, tainicele zboruri,
Se oglindesc în ochii-râu
Și-atunci coboară să îmi lase
O pană albă, semnul tău.

Vorbesc cu ele în tăcere
Și le tot spun cât te iubesc,
Iubirea mea, de peste toate,
Ești tot ce am și ce trăiesc.

✍️ Roberta Sanders