Cub Yoga Studio

În ceea ce mă privește, prefer să apar pe Instagram în👙 vorbind despre filosofie și discernământ și făcând ce pot eu mai bine să nu înșel oamenii și să rămân un om cu rațiune - emoție - legătură cu ce numesc eu “divin” DECÂT să apar dând mari lecții de spiritualitate în timp ce habar n-am cine sunt, promit minciuni sau îmi creez un avatar care nu are nici o treabă cu cine sunt in real life 😅

Mă costă mult abordarea asta? Enorm! :)
Regret că ăsta e stilul în care vreau să fac lucrurile? Deloc!

Hands that help are holier than the lips that pray :) Încerc să mă întorc la gândul ăsta mereu

Atenție: vine sezonul festivalurilor yoghine și al evenimentelor unde se strâng ciucure yoghinii ca să facă poze mondene. Poate vreți să nu confundați calitatea cu grămada :)

❤️
Di

Yoga m-a învățat să fiu selectivă. Să accept că există oameni diferiți, comportamente diferite, preferințe diferite de ale mele. Dar să am grijă ce aleg pentru mine, așa cm e normal ca și restul lumii să aleagă ptr ea.

Am învățat să fiu selectivă în privința oamenilor. Nu sub formă de elitism, ci de compatibilitate. Pentru ca la 35 de ani prietenia nu mai este doar despre small talk, ieșiri la cafea sau planuri de vacanță. Este și despre cm porți adâncimea celeilalte persoane - a liniștii ei, a momentelor când persoana aia suferă sau crede ca și-a pierdut scânteia, a felului în care se bucură, în care se vindecă.

Prietenii devotați prieteniei. Omul ăla care îți întinde mâna când simți ca o să cazi, vocea care spune adevărul când o minciună ar fi mult mai simplu de zis. Oamenii care vin după tine oriunde te-ai duce și care au încredere în prietenia dintre voi. Care te susțin și care te apără în fața oamenilor care te judecă.

Nu e doar despre cat de mult te distrezi, ci și despre cat de mult îl înțelegi pe omul ăla. La fel cm nu e doar despre râsul cel mai colorat, ci și despre refuzul de a pleca atunci când apare tristețea.

Am învățat prin Yoga să îi aleg pe oamenii care mă aleg. Sunt puțini.