Cuib

În luna mai am stat de vorbă cu Ana Gurduza - artist vizual, fondatoare a atelierului ARS ANA.

Ana ne-a povestit despre parcursul ei în lumea artelor marcat la inceputuri de copilăria fericită petrecută la țară, lângă Chișinău, în mijlocul naturii alături de bunici....ce poate fi mai frumos si mai util unui om la inceput de viata, indiferent de parcursul sau?

Va invitam sa va bucurati de un alt dialog superb in Cuib! 😍

Multumiri Ana si echipei!👏🤗

------
🎤Monica Basu
📽 Andrei Ispas

Dragii nostri, avem vesti bune in Cuib: colega noastra, Carmen (), ne invita sa (re)asezam pe "harta" copiilor nostri bucuria jocului, bucuria copilariei!

Iata cateva ganduri pe care ni le-a impartasit cu ocazia lansarii acestui instrument deosebit de util in lupta - copiilor si parintilor deopotriva - cu dependenta de ecrane, lipsa interactiunilor copil-parinti in familie, s.a.m.d.:

"Am adunat în această carte bucăți din ceea ce îmi umple cu adevărat sufletul: joaca alături de copii. ✨

Fiecare activitate devine un prilej de conectare și o ocazie de a trăi acele momente simple care apropie și conteză.

Cred din toată inima că joaca este limbajul copilăriei și una dintre cele mai frumoase punți între părinte și copil.

Iar adevărul este, de fapt, atât de simplu.
Copilul tău nu are nevoie de mai mult. Are nevoie de tine. 🤍
De prezența, liniștea și iubirea ta."

Sincere felicitari, draga noastra! 👏🫶

---------------------------

Descoperă cartea aici:
👉 https://payhip.com/b/7QJgV
💻 Format PDF (descărcare instant)
💰 36 lei

Februarie e încă în iarnă, dar parcă nu mai e totul doar despre frig. E luna în care stai cu răbdarea care te așază, cu gândul ridicat spre văzduh și cu inima deja plecată puțin mai departe: undeva, aproape imperceptibil, începe să se simtă primăvara.

Zilele cresc mititel, lumina rămâne mai mult pe ferestre, iar nerăbdarea se ițește în ochiuri de soare. Nu e grabă, dar e dorul acela frumos după firul de iarbă, după trilul păsărilor, după mișcarea vieții care se trezește încet. Februarie te învață să aștepți fără să fii încremenit.

E încă timp de tihnă, dar nu de retragere. Un timp în care răbdarea nu apasă, ci pregătește. În care dorul de ducă te inundă fără să te neliniștească. Doar îți amintește că urmează drumuri, începuturi, aer cald și pași ușori.

Februarie nu te grăbește. Te ține într-un echilibru fragil între ce a fost și ce urmează. Îți cere să mai stai puțin, dar cu privirea înainte. Cu speranța în suflet și cu încrederea că tot ce e viu știe când să înflorească.

Februarie e o lună care se simte. La noi, în CUIB, așa este.

Cu drag, Scarlett( , )