Anatol Basarab

Cum gândește un om de afaceri care vrea să construiască o echipă sănătoasă si ce ii recomanda un psiholog se suprapun.

În afaceri, nu concediezi oamenii pentru că au greșit. Îi concediezi atunci când greșeala lor a devenit caracter.
Un angajat care greșește, dar recunoaște, își asumă și vrea să repare, trebuie instruit. Acolo există material bun. Acolo există viitor. Un astfel de om poate deveni, în timp, un om de bază. Poate chiar un viitor manager.
Dar un angajat care se plânge de orice trebuie îndepărtat.
Nu vorbim despre un om care are o zi proastă. Toți avem zile proaste. Vorbim despre omul care face din nemulțumire un mod de viață. Orice îi ceri, comentează. Orice primește, nu-i ajunge. Orice se întâmplă, găsește vinovați.
Acești oameni sunt aproape imposibil de transformat în oameni constructivi. Pesimismul lor nu rămâne în ei. Se transmite. Îi face și pe ceilalți să se îndoiască, să se apere, să opună rezistență, să vadă probleme acolo unde înainte vedeau soluții.
Într-o companie, un om care se vaită permanent nu este doar obositor. Este costisitor.
Primul tip de om pe care nu trebuie să-l angajezi este victima.
Victima se justifică mereu. Orice ai cere de la ea, are o explicație. Orice responsabilitate îi pui în față, găsește o scuză. Niciodată nu spune simplu: „Da, am greșit. Repar.”
Un om matur înțelege un lucru simplu: chiar și atunci când altcineva nu ți-a livrat ceva la timp, tot problema ta rămâne. Tu trebuia să verifici. Tu trebuia să întrebi. Tu trebuia să te asiguri că lucrurile merg mai departe.
De aceea, într-un birou sănătos ar trebui să stea scris mare:
„Problema este la mine.”
Nu ca vinovăție bolnavă. Ci ca responsabilitate.
Al doilea tip de om periculos este omul care are mereu dreptate.
Pe acesta este aproape imposibil să-l convingi de ceva. Nu ascultă. Nu verifică. Nu acceptă alt punct de vedere. Nici măcar pentru o secundă nu poate concepe că s-ar putea înșela.
El face tot cm crede el. Nu cm s-a stabilit. Nu cm cere strategia. Nu cm are nevoie echipa.
Un astfel de „deștept” într-o companie poate deveni ca mucegaiul. Se întinde încet, acoperă tot și mănâncă organizația din interior.
Al treilea tip este omul care crede că toți îi sunt datori.
Orice ai face pentru el, va fi nemulțumit.
Îi dai salariul la timp. Nu e suficient. Îi oferi condiții bune. Nu e suficient. Îi oferi sprijin, locuință, transport, înțelegere. Tot nu e suficient.
Pentru că problema nu este în ceea ce primește. Problema este în felul în care privește viața. El nu vine la muncă să contribuie. Vine să încaseze, să compare, să reproșeze și să creadă că i se cuvine mai mult.
Cu astfel de oameni nu construiești nimic trainic.
Un angajat care nu ajută echipa și joacă doar pentru el trebuie îndepărtat. Este individualist. Poate fi bun pe bucata lui, dar nu este jucător de echipă.
Iar o companie nu se construiește cu solitari orgolioși, ci cu oameni care știu să tragă împreună.
Un angajat care are rezultate foarte bune, dar este toxic în comunicare, trebuie și el îndepărtat.
Aici mulți patroni greșesc. Îl păstrează pentru cifre. Îl tolerează pentru rezultate. Închid ochii la aroganță, jigniri, tensiuni, ironii și comportament otrăvitor.
Dar omul toxic strică atmosfera. Din cauza lui pleacă oamenii buni. Din cauza lui echipa devine tensionată. Din cauza lui oamenii normali încep să muncească în frică, nu în claritate.
Și atunci ce ai câștigat?
Ai păstrat un om cu rezultate și ai pierdut o echipă întreagă.
Un angajat lent, dar implicat, cu dorință reală de creștere, merită instruit.
Viteza se poate educa. Procedura se poate învăța. Tehnica se poate forma.
Dar ochii aprinși, foamea de creștere, loialitatea, caracterul și dorința sinceră de a deveni mai bun nu se pot cumpăra ușor.
Un angajat cu puține abilități, dar cu atitudine bună, trebuie instruit.
Un angajat care a fost loial 10 ani, dar a încetat să crească, nu trebuie aruncat imediat. Trebuie ajutat să se trezească, să învețe, să se reașeze în direcția companiei.
Dar un angajat inteligent, care nu susține viziunea și strategia firmei, trebuie lăsat să plece.
Poate fi deștept. Poate fi capabil. Poate avea idei bune. Dar dacă nu crede în direcția în care merge compania, mai devreme sau mai târziu va frâna totul.
Într-o firmă nu pot exista două viziuni în același timp.
Poți avea discuții. Poți avea argumente. Poți avea dezbateri. Dar după ce direcția a fost stabilită, echipa merge într-o singură direcție.
Cine nu crede în acea direcție nu este neapărat un om rău. Poate este doar omul potrivit pentru alt loc.
O afacere sănătoasă nu se construiește doar cu oameni talentați. Se construiește cu oameni responsabili, educabili, loiali, echilibrați și capabili să lucreze împreună.
Talentul fără caracter devine risc.
Inteligența fără disciplină devine sabotaj.
Rezultatul fără respect distruge echipa.
Iar omul care nu-și asumă nimic va găsi mereu un motiv pentru care alții sunt de vină.
De aceea, în business, întrebarea corectă nu este doar:
„Cât de bun este omul acesta?”
Întrebarea adevărată este:
„Ce aduce acest om în echipă: construcție sau otravă?”
Pentru că o companie nu moare întotdeauna din lipsă de bani.
Uneori moare din cauza oamenilor nepotriviți, tolerați prea mult.

Anatol Basarab.

Tu. De ce ai venit in lumea asta? Care e treaba ta pe aici? Ce treaba ai tu in lumea asta? Ai vreo misiune sau astepti sa treaca timpul cumva si sa mori si gata.
Ce cauti in general in viata ta?
Care e rostul si sensul tau?