Serbari originale

O fărâmă din realitatea vieții unei familii de profesori: Suntem doi oameni epuizați, prinși într-o rutină istovitoare. Mâncăm ieftin, adesea nesănătos. Nu există sejururi, iar o simplă vizită la stomatolog devine un eveniment care ne dă peste cap bugetul.

Simțim că muncim doar pentru a plăti datorii, că salariile noastre de profesori sunt doar un mijloc de a ne menține pe linia de plutire. În momentele de oboseală extremă, glumim amar că singura șansă la o viață mai bună ar fi să divorțăm și să ne găsim parteneri care nu sunt profesori, cu salarii normale, adaptate situației din prezent și prețurilor actuale. Este o glumă tristă, care ascunde o realitate dureroasă.

Aud adesea în spațiul public, chiar și acum, în 2026, aceleași reproșuri: „Dar școală mai facem și noi?!”, „Vă luați salariile degeaba!”.

Oamenilor buni, vă rog să înțelegeți: un tânăr de 25 de ani, fără studii superioare, angajat într-un magazin, câștigă adesea mai mult decât un profesor cu vechime și grad didactic. Un muncitor calificat în construcții are un venit dublu față de al nostru. Noi, cei care ne-am dedicat ani de studiu, care ne stresăm cu inspecții, cu programe școlare în continuă schimbare, cu părinți din ce în ce mai intruzivi și elevi cu nevoi diverse, suntem umiliți financiar!

Este o rușine pentru o țară care se vrea europeană să-și trateze astfel intelectualii, pe cei care ar trebui să formeze viitoarele generații. Nu cerem bogății, cerem respect și un trai decent, un trai care să ne permită să ne facem meseria cu demnitate, fără grija zilei de mâine.

Preluat