POJARNITZA

M-a vrăjit năpraznic, îi simt mirosul când intru în pădure, îi simt focul pe interior când mă mângâie, simt cm vibrează și brazii și urzicile pe frecvența lui. Un murmur puternic care unduiește apele.

Năpraznicul cavaler al întunericului pădurii care ține noaptea-n zi și-și poartă lumina prin întuneric, amintindu-ți că forța vitală-și are sursa-n străfunduri. Îți șoptește să pornești în căutarea ei, să te scufunzi cu curaj în adâncul înnegurat al apelor interioare, aproape ca un hermit, să înaintezi în necunoscut aproape ca un nebun cu încrederea că raza felinarului e lumina stelei care te ghidează, să ajungi să îți însușești propriile puteri, aproape ca un magician. Ne pregătim de solstițiu 🙂

Năpraznicul e ingredientul magic în mixul FORȚĂ, ca foc vital, și IUBIRE, ca afrodisiac, iar el întrupează fix dragostea de viață care-ți stârnește forța, puterea personală.

Direct în pântec unde pulsul e calm, unde e cald, e protecție, e bine, unde nu poate fi altfel decât pur și simplu bine. Talpa gâștei e îmbrățișarea mamei, amarul ei îneacă tot amarul ființei și-l transformă în dulceață.

Mama răniților. Frica si trauma trec prin ficat, slăbesc inima, ceața circulă prin sânge și se strâng ca-ntr-un nor în piept. Esența plantei ăsteia circulă și ea prin sânge, purifică ficatul, elimină frica și fortifică inima. Coboară din gât în piept, curățând aluviunile și luminând plexul.

Mama pământului, îți crește rădăcini prin tălpi ca să te poți conecta la sursa primordială.