SAON - Your Integrative Health Guide

MINTEA - Part IV

Esuez. Cu 1% din ei.

Unii oameni nu cauta solutii reale, nu isi doresc schimbari, nu asculta cand le vorbesti, nu actioneaza cand ii indrumi.
Vor doar sa se auda si sa fie auziti. Sa se planga si sa primeasca dreptatea lor.

Ceea ce in esenta nu este rau, face parte din natura omului. Mai mult decat sa fie ajutat omul vrea sa fie crezut. Nu-l deranjeaza boala, durerea, kilogramele, suferinta. Il deranjeaza nedreptatea pe care simte ca o traieste.

Este uimitor pana unde sunt dispusi sa mearga oamenii pentru a-si dovedi valoarea in fata calaului lor. Se auto-mutileaza, se autodistrug, zac in sangele propriu, poate poate vede cel “vinovat” si se caieste, se intoarce, se suceste in simtire si respect. Ei sunt dispusi sa moara (lumeste sau sufleteste) pentru dreptatea lor.

Si ce faci cand iti dai seama ca pretul platit de tine nu a acoperit nimic? Ai irosit ani, frumusete, vitalitate, sanatate, viata insasi, iar cel de langa a ramas la fel. Tu vei fi platit totul, si cealalta parte pauza.

Daca avea “calaul” tau capacitatea sa te simta, sa te vada, sa actioneze, nici nu ajungeai unde esti astazi.

Solutia? Te inveti sa nu faci nimic pentru nimeni. Da, ai citit bine. Nici bune, nici rele. Tot ce faci, faci pentru tine, in acord cu tine, cu binele tau. Si, usor usor, vei vedea cm binele tau este de fapt binele lui Dumnezeu.

Si binele tau va lumina si imprejur. Si ca nu a existat niciodata un dusman, iar tu nu esti o victima. Fiecare a fost doar un suflet in drumul sau, ritmul sau, la nivelul sau.

Propune-ti sa fii bine, din ce in ce mai bine, tu si numai tu, si restul vor urma. Iarta, elibereaza, progreseaza.

MINTEA- Part II

Si pentru ca in cele mai mari nevointe prin care trecem stau ascunse Misiunile noastre si binecuvantarile, prima forma de iubire pe care am oferit-o in terapii a fost tocmai oamenilor care erau in epuizare cronica, depresie, burnout.

Anii au trecut, si zeci de oameni s-au facut sute, si sute s-au facut mii.

Fara ca eu sa intalnesc cel putin o minte linistita, intr-un corp impovarat.

Se spune ca exista o ordine a “imbolnavirii”. Si ea se declanseaza in noi la nivel de suflet, migreaza spre mental, ajunge in corpul fizic. Niciodata alta ordine. Iata, ce veriga importanta este MINTEA.

M-am scolit in lumea larga, dar nu acolo a fost valoarea. Scoala mea cea mai mare au fost ei, cei mai frumosi oameni pe care mi-i putea Scoate Dumnezeu in Cale. Alaturi de care sa invat. Alaturi de care sa ma inteleptesc.

Oamenii m-au invatat tot ce astazi stiu, fiecare in parte, cu povestea sa. Si in continuare, fiecare sadeste in mine ceva necesar urmatorului.

Exista un moment in fiecare curs sau intalnire pe care o fac cu oamenii, in care ei observa socati cat de mult se aseamana lectiile noastre, ale tuturor. Cum, la final de zi, suntem Unul.

Trecem cu totii prin toate, dar in forme diferite, in vremuri diferite. Asa este Randuiala. Ca nimeni sa nu ramana fara a trai, fara a simti, si de acolo sa izvorasca puterea de a intelege, de a ierta, de a nu judeca, de a Iubi.

Primul pas, in eliberarea nu doar a mintii, a noastra cu totul, este sa ne ingaduim sa vedem ca nu suntem singuri, ca nu suntem prigoniti, ca nu suntem in urma, ca nu suntem defecti, ca nu in toate este plata.
1. Te deschizi si vezi in jur povestea celor de langa tine
2. Te intorci si privesti cu alti ochi povestea ta
3. Incepi sa scuturi din frici, poveri, vinovatii

Te sufleci la maneci si incepi sa lucrezi. Sa contruiesti. Sa intelegi. Asa cm vom povesti in urmatoarea postare.

PART 1 - MINTEA

Ma adaptez. Se deschide usa, pasesc, si vad eu ce fac acolo mai departe. Uneori nici nu o gasesc deschisa, si mi se “spune” (Dumnezeu) ca este in regula sa mai astept, nu ma grabeste nimeni. Fix ca un copil curios si cu zero frici, ce fac primul lucru? Deschid usa.

Nu am timp sa postez, sa filmez nici atat. Dar m-am invatat si ca nu este despre mine si limitarile mele. Asa ca anunt inainte sa fiu “pregatita” (pregatit esti oricum cand se arata directia), si pasesc in provocare.

Am spus ca vom povesti despre minte, si daca nu am timp sa filmez, va scriu. Eu ma adaptez, misiunea se indeplineste. Win-win.

START!

“Degeaba iti spun, nu ai cm tu sa intelegi.” -Iata de ce inteleg.

Calatoria pe care am parcurs-o cu mentalul meu a fost chiar mai ambitioasa decat cea de pe sanatate.

Voi trece repede prin ea, nu ca ar fi lucruri de ascuns, din contra. Dar ar mahni-o pe mama. Care vreau sa stie un lucru: nu exista nimic din ce ea a putut sa imi ofere si nu a facut-o, nu exista iubire mai mare ca a parintilor mei, si nici sprijin mai puternic pe care eu sa il fi resimtit. Insa fiecare venim sa parcurgem niste pasi in drumul nostru spre Evolutie.

Si eu i-am trait pe acesti pasi prin toti porii. In exterior am fost cel mai energic copil, amuzant adolescent, captivant adult. In fata vopsit gardul, in spate LEOPARDUL. Nu am avut nicio pauza de la a nu iubi viata, forma in care am venit, de la a fi revoltata pe tot ce vad in jur, in dezacord cu toti si toate, profunda stare de lipsa de apartenenta si tristete mocnita. De la 4-5 ani pana la 33.

Ce m-a salvat? Faptul ca mai mult decat am urat viata, am urat sa ma simt neputincioasa, controlata, adormita, proasta (da, da- orice dar sa nu mor proasta, imi ziceam pe la 10 ani). VICTIMA. Totul pana aici. Asta m-a impins sa continui. Pana am ajuns la Lumina.

Rabdare, nitel, va povestesc, dar tocmai ce spuneam ca timpul ma alearga (sau eu pe el). Lucram la multe proiecte noi, abia astept sa va arat. Pana atunci povestim cm sa lucram cu gargaunii din cap. Revin.