Ana Dicu

Aveti o poza de la 18 ani? Sa o vad! 😁
Ce-ti place la tine acum fata de atunci?
Incep eu:
privirea increzatoare de acum

Las mai jos o fraza care mi-a plăcut mult astăzi:
“ A face este o funcție a corpului. A fi este o funcție a sufletului. “

Pentru ce alergam ca orbii zi de zi? incotro ne îndreptam? pentru ce ne irosim orele, zilele, anii?

Cu aceste întrebari m-am trezit după ce am citit un articol in care Washington Post a făcut un experiment social despre percepție, gusturi și priorități.
Intr-o stație de metrou din Washington DC a fost pus Joshua Bell sa cante anonim, intr-o dimineața friguroasă de iarna, timp de 45 min. Nimeni nu știa că acest violonist este Joshua Bell, unul dintre cei mai talentați muzicieni din lume. A cântat unele dintre cele mai elaborate piese scrise cândva pe o vioară de 3,5 milioane de dolari.

În cele 45 de minute, doar 6 oameni s-au oprit o vreme. Aproximativ 20 i-au dat bani dar au continuat în ritmul normal. A primit cam 32 de dolari. La final nimeni nu a aplaudat, de fapt nimeni nu a observat când muzica s-a oprit.

Întrebarea a fost: într-un loc obișnuit, la o oră nepotrivită, suntem capabili să percepem frumusețea? Ne-am opri să ne bucurăm? Recunoaștem talentul într-un context neașteptat?
•
Una dintre concluziile posibile care se pot trage din această experiență poate fi: „Dacă nu avem un moment să ne oprim și să ascultăm pe unul dintre cei mai buni muzicieni din lume cântând, câte alte lucruri am ratat in goana noastra prin viața?