Instabeauty Studio

🔸️Înainte.
🔸️După 8 săptămâni de la prima sedință.
🔸️Imediat după a doua şedință. 🩵

🔹️Apasă aici pt info👉https://bit.ly/3pt0r9x

________________________________________

Şi-a dorit ceva cât mai natural şi discret. ✨️🤍

Apasă aici pt info👉https://bit.ly/3pt0r9x

Discut frecvent cu femeile care-mi trec pragul, despre acest subiect încă atât de controversat şi mă bucură enorm să văd ce femei deschise, dornice să înțeleagă mai mult, am în jur.
Există femei care au trecut prin viață funcționând „aproape normal” zeci de ani și care, în momentul în care intră în perimenopauză sau menopauză, simt că ceva în ele se rupe complet. Dintr-odată nu se mai pot concentra, nu mai pot organiza nimic, obosesc psihic mult mai repede, devin anxioase, hipersensibile, uituce, copleșite de lucruri pe care înainte le gestionau aparent fără probleme. Și nu, nu este „doar în capul lor”.
Ce foarte multă lume încă nu înțelege este că estrogenul nu influențează doar fertilitatea sau ciclul menstrual. Estrogenul influențează direct creierul, neurotransmițătorii, dopamina, serotonina, felul în care funcționează memoria, focusul, reglarea emoțională și capacitatea sistemului nervos de a face față stresului. Iar în momentul în care estrogenul începe să fluctueze și apoi să scadă, femeile care au avut toată viața un ADHD mascat sau un sistem nervos deja afectat de traumă, PTSD, hipervigilență sau ani întregi de stres cronic, resimt aceste schimbări mult mai brutal.
Multe dintre ele au funcționat ani întregi prin supracompensare. Prin control, perfecționism, anxietate funcțională, overthinking, hiperperformanță și consum enorm de energie nervoasă. Doar că organismul nu poate trăi la infinit în modul ăsta fără costuri, iar în perioada perimenopauzei, când hormonii încep să fluctueze, creierul nu mai reușește să compenseze la fel ca înainte și exact atunci apar simptomele care din exterior sunt atât de ușor judecate: „lene”, „dramă”, „victimizare”, „instabilitate”, „exagerare”.
Iar una dintre cele mai triste realități este cât de ușor sunt invalidate femeile care suferă sever în perioada asta, inclusiv de alte femei care poate au avut simptome mai ușoare sau deloc. Faptul că tu nu ai trecut prin ceva nu înseamnă că acel lucru nu există. Dacă o femeie spune că se simte rău, că nu se mai recunoaște, că simte că îi fuge creierul dintre degete, că este epuizată psihic și emoțional, probabil chiar asta trăiește. Încă văd comentarii horror, de la unele femei, către altele. Am văzut femei tanc, prăbuşite în perioada 40+, nu am de ce să inventez.
Să ştiți că nu trebuie să înțelegem toate experiențele oamenilor ca să putem avea un minim de empatie. Sau măcar curiozitatea de a ne informa înainte să judecăm. Trăim într-o perioadă în care informația este literalmente la un click distanță și în care avem acces la explicații, studii, experiențe și perspective pe care generațiile dinaintea noastră nu le-au avut niciodată. Poate că uneori cel mai util lucru pe care îl putem oferi unei femei care trece prin perioada asta nu este un sfat, ci faptul că nu o facem să se simtă nebună pentru ceea ce simte.