Partidul REPER

REPER susține candidatura Roxanei Dumitrache pentru funcția de președintă a Institutului Cultural Român și îi urează succes în această etapă importantă.

Cu o experiență de peste un deceniu în cadrul ICR, o formare academică internațională (absolventă a London School of Economics și având un doctorat în Științe politice la SNSPA) și o cunoaștere profundă a misiunii instituției, Roxana Dumitrache este una dintre cele mai bine pregătite persoane pentru această funcție.

Instituțiile publice au nevoie mai mult ca oricând de profesionalism, integritate și viziune, și credem că este important ca funcțiile-cheie de decizie să fie ocupate de oameni competenți, cu experiență relevantă și rezultate demonstrate. Cultura română merită lideri care îi înțeleg valoarea strategică și care pot transforma instituțiile culturale în adevărate instrumente de diplomație și reprezentare internațională.

Partidul REPER susține competența, nu apartenența. România are nevoie de mai multe decizii bazate pe merit, expertiză și credibilitate. Iar atunci când există candidați cu experiență, competență și viziune, aceștia trebuie susținuți.

Îi dorim Roxanei mult succes și sperăm ca procesul de selecție să pună pe primul loc interesul culturii române și consolidarea rolului strategic al ICR în promovarea acesteia în lume.

Când un om politic îți spune că nu ia o decizie importantă fără să se consulte cu cel care a avut încredere în el, nu e slăbiciune. E caracter.

Dragoș Pîslaru a răspuns în cadrul unui podcast că intră într-un nou guvern doar dacă are acordul lui Ilie Bolojan. „O chestie de bun simț și minimă loialitate.”
Avem nevoie de mai mulți oameni care să gândească așa în politica românească.

De ce continuitatea ministrului Dragos Pîslaru la Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene este importantă?
Pentru că nu este un proiect de imagine.
➡️ Este cel mai important mecanism de investiții și modernizare pe care îl are România în acest moment. Are termene stricte, jaloane tehnice, iar o schimbare de echipă acum ar putea costa România scump, mai ales că este nevoie de o comunicare constantă cu Comisia Europeană.

Dragoș Pîslaru cunoaște acest dosar în profunzime. Are experiență europeană, credibilitate la Bruxelles și relații instituționale construite în timp. Într-un moment în care România riscă să piardă fonduri importante, acesta nu este un amănunt.

De aceea răspunsul lui din podcast nu a fost o surpriză pentru noi, iar noi îl susținem indiferent de decizie.

Camera Deputaților a adoptat legea privind modificarea sancțiunilor pentru tulburarea liniștii publice, inițiată în 2024 de colegul nostru Cosmin Poteraș, fost senator.

Principalele modificări:
📌 amenzile pentru zgomot se dublează față de cele actuale
📌 aplicarea legii se extinde și în mediul rural
📌 în caz de recidivă în 72 de ore, amenda se dublează din nou.

Conform legislației actuale, amenzile porneau de la 200 de lei, iar contravenienții puteau plăti jumătate din amenda minimă în 15 zile. Efectul de descurajare era aproape inexistent.

Cosmin Poteraș, vicepreședinte REPER: „Libertatea fiecăruia de a face zgomot ar trebui să se termine acolo unde începe dreptul celorlalți de a trăi într-un mediu liniștit, civilizat.”

Legea merge la promulgare. 👏🏻

📅 7 mai 1986 – 7 mai 2026
40 de ani de la cea mai mare performanță din istoria fotbalului românesc.

🏆 Steaua București câștiga Cupa Campionilor Europeni și devenea prima echipă din Europa de Est cu această performanță. Echivalentul actualei UEFA Champions League, dar un fotbal complet diferit față de cel de astăzi.
Un fotbal în care ajungeau doar campioanele fiecărei țări. Un fotbal în care drumul spre trofeu însemna doar eliminări directe.

Pentru România acelor ani, a fost un rezultat incredibil. Totuși, „viteziștii” au făcut-o.
Au trecut de Vejle, Honvéd, Kuusysi, Anderlecht și Barcelona.

Într-o Românie în care oamenii nu ieșeau noaptea pe străzi, victoria din finala de la Sevilla a scos lumea afară din case.

În acei ani grei, într-o Românie închisă, controlată și apăsătoare, performanța Stelei a oferit ceva rar: un sentiment autentic de libertate și bucurie colectivă.

Pentru generația decrețeilor, a copiilor cu cheia la gât care jucau fotbal între blocuri până seara târziu, Steaua ’86 a devenit mai mult decât o echipă.
A devenit un simbol. Iar pentru mulți, acela a fost momentul în care au devenit steliști pentru viață.

Duckadam.
Stângaciu.
Bölöni.
Bumbescu.
Belodedici.
Iovan.
Weissenbacher.
Majearu.
Pistol.
Lăcătuș.
Pițurcă.
Balint.
Bălan.
Stoica.
Bărbulescu.
Radu.
Emerich Jenei și Anghel Iordănescu.

La 40 de ani distanță, performanța Stelei din 1986 rămâne greu de imaginat că va putea fi repetată de o echipă românească.

La 40 de ani distanță, performanța Stelei din 1986 reprezintă o parte din memoria colectivă a României. Tocmai de aceea trebuie să ne amintim de ea.

Notre respect, Steaua ’86. ⭐