Psiholog Adrian David

Am fost aseară la Faust, la Sibiu, și cred că este cel mai DEMENȚIAL spectacol de teatru pe care l-am văzut vreodată. Știam de ani de zile despre el, dar m-am temut mereu să nu merg ca la pomul lăudat. Oare putea fi chiar atât de bun cm îl descria toată lumea?

Ei bine, da. Zeci de actori, decoruri uriașe, muzică, foc, lumină, scene provocatoare, zgomot, mișcare. Nu privești doar un spectacol, ești absorbit în el. Timp de câteva ore intri într-o lume care pare să funcționeze după propriile reguli.

Iar Ofelia Popii este pur și simplu uluitoare. Mi-a plăcut enorm și în Mary Stuart, la TNB, dar aici mi s-a părut la un cu totul alt nivel.

Așa că o să fac și eu ce face toată lumea și o să vă recomand să mergeți la Faust dacă aveți ocazia. Nu știu dacă o să vă placă. Dar sunt aproape convins că nu o să-l uitați niciodată.

M-am gândit să fac această postare pentru că unul dintre cele mai dureroase lucruri pe care le văd în depresie nu este tristețea, ci pierderea speranței.
Depresia are un mod foarte convingător de a vorbi. Nu îți spune doar că îți este greu. Îți spune că nu mai are rost să încerci, că nimic nu se va schimba, că nimeni nu te poate ajuta și că viitorul va arăta la fel ca prezentul. După un timp, aceste gânduri pot părea adevăruri.
Dar lipsa speranței este unul dintre simptomele depresiei, nu o predicție despre viitor. Când ești prins în suferință, mintea îți arată doar o parte din realitate și te face să uiți că oamenii se pot schimba, că situațiile se pot schimba și că există tratamente care funcționează.
Dacă treci printr-o perioadă grea, încearcă să nu iei drept adevăr absolut tot ceea ce îți spune depresia despre tine și despre viitorul tău.

Ruminarea este una dintre cele mai obositoare părți ale depresiei și anxietății.
Mintea revine iar și iar la aceleași lucruri:
ce ai greșit, ce trebuia să faci, de ce s-a întâmplat.
Și, deși pare că încerci să găsești o soluție, în realitate doar te învârți în același cerc.
Ruminarea nu aduce claritate.
Aduce epuizare.
Pentru că unele gânduri nu au nevoie de mai multă analiză.
Au nevoie să fie lăsate să treacă.
Iar asta se învață.