Avocat ProLege

Legalizarea excesivă din România - consecință a nerespectării legii existente. Așa se explică nevoia continuă de intervenție a instanței supreme care, în ipoteza încălcării dispozițiilor art. 426 alin. (5) C.proc.civ., în sensul că hotărârea judecătorească nu a fost redactată în cel mult 90 de zile de la pronunțare, se impune admiterea contestației privind tergiversarea procesului întrucât este afectat dreptul părților la judecarea cauzei în termen optim și previzibil, prevăzut de art. 6 alin. (1) C. proc. civ. și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.” (Decizia nr. 1229 din 5 martie 2025, pronunțată de Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție)

Statul ia cu două mâini, dar restituie cu una singură. Așa a statuat ÎCCJ prin Decizia RIL nr. 24/2025 în privința dobânzii fiscale pentru sumele care trebuie restituite unui contribuabil în urma anulării unor acte administrative care avizaseră impozite/creanţe rezultate din nereguli legate de fonduri europene sau fonduri publice naționale. Adică, ÎCCJ a instituit o excepție de la situația de drept comun prevăzută de art. 174-182 C.proc.fisc. și a hotărât că statul nu datorează dobândă în situația de mai sus. Totuși, contribuabilii care sperau la dobândă fiscală trebuie să verifice dacă pot obține altă formă de reparație, un astfel de exemplu fiind art. 18 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Companiile aeriene trebuie să plătească despăgubiri pentru întârzierea ajungerii la destinație. În acest sens, CJUE a statuat că atunci când întârzierea suferită la sosirea zborului este egală sau mai mare de trei ore, pasagerii în cauză dispun de un drept la compensație în temeiul articolului 7 din din Regulamentul nr. 261/2004, dat fiind că sunt afectați și de o pierdere de timp ireversibilă. În plus, durata întârzierii suferite de aceștia din urmă la sosire trebuie stabilită luând în considerare ora de sosire prevăzută inițial.