TotalPublishing.ro

MIHAI ILĂU
CU MÂNA PESTE TIMP (Poezii)
------------* * *------------
Editura TOTAL PUBLISHING
ISBN 978-630-6673-15-5
Anul apariției: 2025
Format: 145x205 mm
Număr pagini: 216
Tip copertă: broșată (paperback)
https://www.totalpublishing.ro/cu_mana_peste_timp
------------* * *------------

👉 DESPRE AUTOR

Mihai Ilău s-a născut la 11 aprilie 1954, în satul Sendrești, comuna Motoșeni, județul Bacău, într-o familie numeroasă și modestă de țărani, în mijlocul naturii care avea să-i devină mai târziu cea mai mare sursă de inspirație.

Viața simplă, curată și plină de truda de zi cu zi a oamenilor de la sat i-a modelat caracterul și sensibilitatea, iar profesia de pădurar i-a adus o legătură profundă cu pădurea, izvoarele și toate frumusețile lumii în care a crescut.

Versurile sale s-au născut dintr-o dragoste sinceră pentru țară, pentru natură și pentru oameni.

Poetul își exprimă în creațiile sale respectul față de părinți și rădăcinile neamului, dar și emoția în fața frumuseților pământului românesc. Totodată, sensibil la realitățile timpului său, Mihai Ilău surprinde în poezia sa frământările și nevoile omului contemporan, exprimându-și îngrijorarea și compasiunea față de problemele cu care se confruntă societatea.

Volumul „Cu mâna peste timp” reunește poezii de o sinceritate rară, izvorâte din sufletul unui om care trăiește în deplină comuniune cu natura.

Printr-un limbaj simplu, dar profund, autorul elogiază frumusețea codrului, demnitatea oamenilor simpli și dragostea de patrie.

Poeziile sale inspiră adevăr, credință și lumină, fiind mărturia unei sensibilități care înnobilează truda și viața de zi cu zi.

Poezia lui Mihai Ilău este marcată de lirism autentic, de emoție curată și de o profundă iubire pentru tot ce este viu.

Natura nu este doar fundalul creației sale, ci o prezență vie, aproape sacră, prin care poetul vorbește despre frumusețea lumii și despre măreția sufletului omenesc.

------------* * *------------

✍️ CINE SUNT EU?

Eu sunt aedul singuratic,
Născut în taina codrilor
Fugar prin timp și enigmatic
Crescut în sânul „ielelor”
Atent la cursul anilor,
La frământatul Lumilor,
La viața scurtă, efemeră,
Trecând prin noi ca o himeră!

Eu, mic atom neînsemnat,
Îngândurat, trist și posac,
Am scris umil, aceste versuri,
Cu enigmatice-nțelesuri!

Călătorind prin timpuri vechi,
Am strâns in mine, doar dureri,
Frustrări ce m-au rănit cumplit
Și nevoit să le suport,
Pân’ voi păși la infinit!

---------------------------

✍️ CU MÂNA PESTE TIMP

Aș vrea să evadez în timp,
Pe celălalt tărâm ascuns,
Să mă-ntâlnesc cu toți ai mei,
Pe-ntinse plaiuri de argint.
Să sorb și eu din palma lor,
Un strop din leacul aromat,
Să-mi sting dureri din pieptul meu,
Dureri și clipe, ca de plumb,
Ce crunt m-au măcinat!

Apoi, ușor să zbor din nou,
Prin spațiu și în timp,
Să-mi amintesc și să revin,
Să-mi amintesc de Eul meu,
De lutul care sunt chiar eu,
Rătăcitor prin Univers,
Având sau nu vreun interes,
Să-ntind o mână ca să prind,
Un arc de timp, trecut de mult,
Ca în prezent să-l aduc,
Cu toți cei dragi și vii în el,
Pentru o clipă sau un ceas,
Pe-obraji de-argint să îi sărut
Ca semn de bun rămas!

---------------------------

✍️ ULTIMUL ROMANTIC

Sunt ultimul romantic viu,
Venit din vremuri ce-au apus,
Cu dor în inimă să scriu,
Să spun, ce am de spus!

Căci, tot am adunat în mine,
Mii de frustrări și ne-împliniri,
O mare-ntreagă de suspine,
În tristele-mi trăiri!

Scriu despre oamenii sărmani,
Aflați în suferință,
Și despre prieteni ori dușmani,
Mânați de rea credință!

L-am lăudat pe Dumnezeu,
În versurile mele,
Căci robul Lui, mă știu și eu,
Cu bune și cu rele!

Și am mai scris despre Natură,
Uimit de-a Sa Creație;
Odată s-ar putea s-avem,
O mare revelație!

Cătăm cu toți, înspre Lumină,
Dar mult e prea-ntuneric,
Și-i greu o cale să găsim,
Aiurea, rătăcim!

Iar eu, romanticul prezent
Și poate cel din urmă,
Nu pot ca azi, să fiu absent,
Din marea noastră, turmă!

---------------------------

✍️ POTOPUL ALB

Privește-n jurul tău, făptură,
Privește și te minunează,
De darul sfânt ce mi l-a dat,
Prea bunul Dumnezeu Cel Sfânt.
Și cm a-mpodobit Pământul
Cu flori, cu soare și cu vânt!

Oriunde ai privi, în jur,
Vezi numai straie de mireasă,
Arbuști și pomi albesc din plin,
Mai albi ca neaua ce trecu,
Cu zâmbet dulce de Crăiasă!

Și cântece de dor vibrează,
Natura râde și-și serbează,
Nepieritoarea-i fantezie,
Eternă și-nflorată, ca o ie!

Iar noi, făpturile precare,
Pășim prin timpul trecător,
Ce-i ca un plumb ce ne apasă,
Hain și crud, neiertător!

CARMEN MANEA
„HAOSUL LUCID - Poezii”
EDITURA TOTAL PUBLISHING
ISBN 978-630-6673-01-8
Anul apariției: 2025
Format: 145x205 mm
Număr pagini: 156
Tip copertă: broșată (paperback)
https://www.totalpublishing.ro/haosul_lucid
--------------------------------------------
Ne bucurăm atât de mult de diversitatea creației; este o veșnică descoperire și încântare. Uimirea ne încremenește încontinuu și nu se întrevede vreun final. Este o explozie de forme, culori, accesorii, sunete, mișcări neașteptate.
Văd și semenii ce năvălesc și perturbă frumusețea, dar și pe cei ce o slăvesc, tremurând de fericire.
Totul se reînnoiește neîncetat și vedem etape diferite în lanțul existenței, desigur, în clipa noastră.
Uneori însă, nesperat, clipa se extinde și dezvăluirile se succed perpetuu. Clipa mea s-a extins de două ori, iar acum este într-o așteptare plină de nădejde.
Asta mă face să cred că spațiul meu de stocare interior nu are limite și, deci, clipa poate fi extinsă. Cât de mult, nu știm, dar, intuind vastitatea universului și a ignoranței noastre, nu întrevăd un final.
Momentan plutesc în așteptarea răspunsului corpului meu în războiul cu noul dușman oncologic, al treilea.
Judecând după aspirația nesătulă a neuronilor și inimii mele, doresc și sper o prolongație.
Până la verdict, voi scotoci în continuare prin ceea ce mi s-a dăruit și voi fi fericită.
Fie noapte, fie zi, voi vibra și voi trimite murmurul euforiei vieții.
Carmen Manea

SIMONA MIHUȚIU
„ȘOAPTE DIN SPIRALA TĂCERII” (poezii)

Ilustrații: IRIS RÎPĂ

Editura TOTAL PUBLISHING
https://www.totalpublishing.ro/soapte_din_spirala_tacerii
ISBN 978-606-9643-81-5
Anul apariției: 2024
Format: 145x205x9 mm
Număr pagini: 146
Tip copertă: broșată (paperback)

Cartea se poate comanda online de la:
LIBRIS.RO - https://bit.ly/libris-soapte-din-spirala-tacerii
Preț: 24,00 lei

---------------------------

Simona Mihuțiu, deși a intrat târziu în viața literară, fără a-și fi încheiat conturile profesionale însă, cred că a recuperat cu asupra de măsură din „pierderile” unei „captivități” cu mari cheltuieli de energie fizică și sufletească, convertind apoi în monedă creatoare forte acumulări de o valoare umană copleșitoare, dintr-un univers al limitelor existențiale, ca medic oncolog.
Fără a face „discriminări” de gen literar, Simona Mihuțiu a ales, de fiecare dată, ceea ce i s-a părut mai potrivit pentru a transmite mesajul său literar/umanist. Când a găsit potrivită poezia, a scris poezie, când proza era mai generoasă cu tumultul creației sale, a scris proză, când a simțit că teatrul e cel care îi oferă cel mai de impact traseu al dialogului cu publicul, a scris teatru. Când n-a rămas indiferentă la viața editorială, a scris recenzii, cronici literare pe marginea unor cărți care au intrat în viața ei prin diverse căi relaționare, de comunicare sau solidaritate literară. Când a simțit că trebuie să ia atitudine față de provocări sociale, politice, culturale la zi, n-a ezitat să fie „câinele de pază” al democrației, să facă jurnalism, care să demonstreze că nu-i e indiferent nici prezentul și nici trecutul devenirii noastre.
Indiferent de gen însă – poezie, proză, teatru, publicistică – scrisul Simonei Mihuțiu s-a constituit ca un angajament plenitudinar în regăsirea/recuperarea absolutului ontologic.
Ritmurile creației literare a Simonei Mihuțiu intră în armonie cu ritmurile cotidianului în întreaga lui diversitate existențială, autoarea fiind implicată cu trup și suflet în tot ceea ce face, cu o responsabilitate care excede limitărilor „de serviciu”, într-un voluntariat al unui S.O.S. al urgențelor.
Simona Mihuțiu e stăpânită de o efervescență creatoare care vine dintr-un tumult al implicării, din frământările generate de neîmpăcarea cu bulversarea cursului firesc al împlinirilor individuale, dar și colective, cu pierderea substanței unor virtuți, cu călcarea în picioare a adevărurilor istorice la îndemâna oricui de bună credință..
Ca marii maeștri ai șahului, Simona Mihuțiu „joacă” simultane, având în același timp pe masa de lucru proiecte în toate genurile.
Din când în când face câte un popas și pune, editorial, nu câte un punct, ci punct și virgulă.
„Șoapte din spirala tăcerii” este un astfel de respiro editorial, într-un gen care e „copilul său de suflet”: poezia.
NICOLAE BĂCIUT

------------------------------

UN VAL

Val, albastru ochi de apă
spart de sinele rebel,
clocot ce nu-ncape-n pleoapă,
nerv rotit pe un inel,
cal care-și aleargă zorul,
prins de pasiuni fierbinți,
vorbă căutând zăvorul
gândului ieșit din minți,
apă necuprinsă-n apă
care crapă-n luciul ei,
ăsta-i valul – o etapă,
timp lichid pierdut de zei.

------------------------------

O ȘOAPTĂ DIN SPIRALA TĂCERII

Tăcerea, mare fără valuri,
Rotită-n spire curgătoare,
Se zvârcolește-n idealuri,
În clocotiri înșelătoare.

Pornind din miezul omenirii
Cu unduioase ritualuri,
Se va sparge-n legea firii
Tăcerea, mare fără valuri.

Vor șuiera vânturi păgâne,
S-astupe gânduri vorbitoare,
Tăcerea însă, va rămâne
Rotită-n spire curgătoare.

O șoaptă e în aparență
Un val pierdut lovind în maluri...
Și-n ea, ascunsa violență
Se zvârcolește-n idealuri.

Nevorba - țipăt va cunoaște,
Țâșnit în timpuri viitoare,
Precum furtuna ce se naște
În clocotiri înșelătoare.

În clocotiri înșelătoare
Se zvârcolește-n idealuri,
Rotită-n spire curgătoare,
Tăcerea, mare fără valuri.

------------------------------

DE SUNTEM...

De suntem umbre,
Lumina să ne-ajungă,
în noi să se răsfrângă.
De suntem clipe
prea iute trecătoare,
să aibă o urmare
și-o trecere prelungă.
De suntem iarbă,
mereu să fie verde,
perenă, să dezmierde
speranța-n neuitare.
Atomi de suntem,
le strânge risipirea,
le dă în schimb iubirea
și veșnica mirare.
De suntem aer,
ne lasă liber zborul,
albastre aripi, cerul
și liberă privirea.
De suntem ape,
să ne petreci în unde
și curge-ne-n secunde
dar, Doamne, fii izvorul!

CRISTINA FATHALI
„PE ARIPI DE GÂND - Poemele zâmbetului înlăcrimat”

Editura TOTAL PUBLISHING
ISBN 978-606-9643-74-7
Anul apariției: 2024
Format: 145x205 mm
Număr pagini: 100
Tip copertă: broșată (paperback)

https://www.totalpublishing.ro/pe_aripi_de_gand
https://www.facebook.com/christina.fathali

- * * * -

Prin beletristică am renăscut eu, cea care, dincolo de ego-ul perfect ce mă definea, am dat frâu liber trăirilor, sentimentelor, nopților pierdute în abis. Tot prin beletristică mă veți cunoaște și voi, prin intermediul cuvintelor, așa cm i-am spus „condeiului să scrie în ritmuri și-n acorduri fine” în prima mea carte Jurnalul unui ego. În aceeași manieră, spiritul meu m-a purtat spre volumul Pe aripi de gând, în versuri, acolo unde poveștile mele s-au întâlnit cu poveștile voastre, îndrăznind în același timp să devin vocea multor suflete rănite sau nu.

Paradoxal, „Moartea” mi-a hrănit sufletul, nu egoul, de aceea Pe aripi de gând a devenit un amalgam de acceptare, de îndrăznire, de curajul de a-mi împărți amintirile, de a mă întoarce frecvent în trecut pentru a lăsa „ura” deoparte, ca mai târziu să pot înțelege iubirea în toate formele și splendoarea ei. Foarte adevărat: sin, guilt and evil are unavoidable aspects of being human (păcatul, vinovăția și răutatea sunt aspecte inevitabile ale umanității). Însă, prin puterea cuvântului, am reușit să mă eliberez, să mă deconectez de la o lume rapidă și furioasă, astfel că au luat naștere poeme din suflet pentru suflete, care nu numai că te transpun în trecut, reamintindu-ți durerea, dar te țintuiesc și în prezent pentru a-ți demonstra cine ești cu adevărat, iar apoi te îndeamnă spre un viitor incert, fără a-ți fi teamă de necunoscut.

Nu uitarea sau îngroparea trecutului ne schimbă ca indivizi, ci delimitarea binelui de rău, acceptarea „frumosului” sau „urâtului” din viața noastră, responsabilizarea acțiunilor și faptelor noastre. Tristețea și lacrimile din versurile acestui volum au menirea de a te sensibiliza, de a te întări și de a te păstra ferm și încrezător pe tine, cititorule. Îți este destinat ție, omule!

În ceea ce mă privește, eu, Cristina Fathali, înainte de a descoperi arta scrisului, am trăit frumos undeva în lume, așa cm am ales sau cm mi-am dorit. Am fost un suflet care a crescut cu amintirea poeziilor lui George Bacovia și care acum iubește să scrie, deși domeniul meu de activitate este departe de această pasiune. Am studiat Economie și Administrarea Afacerilor în cadrul Universității din Craiova, am parcurs de asemenea un program de master în Economie și Afaceri Europene în același oraș și sunt de profesie antreprenor. În timpul liber, iubesc să-mi aștern gândurile și trăirile sub formă de poezie, atât pentru pacea pe care mi-o oferă, cât și pentru a le împărtăși celor ce se regăsesc în ele.

Cristina Fathali

--- * * * ---

PE ARIPI DE GÂND
Te-am pus, singurătate, pe-un piedestal de aur,
Să te cuprind în brațe, când timpul stă pe loc,
Când nu mai ai speranță, când vorbele deșarte
Te-apasă cu putere sau sufletul ți-e gol.

Te ai, singurătate, și-n mintea ta pustie,
În nopțile de bal, pornești către visare,
Ca într-un zbor edenic trăiești o poezie,
Căci aripile tale te poartă rânduri în neant.

--- * * * ---

URME DE SPERANȚĂ
O liniște supremă
Domnește pe pământ,
A înghețat oceanul,
E mut și templul sfânt.
Doar luna mai apare,
E o rază de speranță.
Mai pâlpâie o steluță,
E singura aleasă!

--- * * * ---

REPROȘ
Renasc din propria cenușă,
Din rană după rană neînchisă.
Învăț să mă târăsc,
Mă prind ca o meduză,
Îngrop tot ce-am trăit,
Nu mai privesc în urmă!
Iar tu încerci să mă ajungi
Nici nu mă vrei,
Nici nu mă uiți,
Nu înțelegi că fug
De tot ce ai distrus!