Luana

Libertatea, pentru mine, înseamnă să pot transforma aproape orice zi într-o zi de vacanță.

Nu pentru că plec mereu în concediu.
Nu există această noțiune pt viața mea, întrucât am muncit mereu ca freelancer.

Ci pentru că am învățat să nu-mi mai amân viața.

Uneori urc în mașină și fug două ore până la mare. Alteori mă retrag pe un traseu de munte. La mănăstire.. iubesc lăcașurile al luminii neînserate..
Iar în multe zile rămân pur și simplu acasă, pun muzica preferată, stau în tăcere,citesc câteva pagini, pap ceva bun și îmi ofer liniștea pe care altădată o căutam doar în vacanțe.

Mi-am dat seama că nu vreau să-mi pun toată speranța într-o singură perioada pe an.

Nu vreau să aștept “concediul” ca să respir.

Imi construiesc o viață în care starea de vacanță apare des, chiar și într-o zi obișnuită de luni sau miercuri.

Poate că adevărata libertate nu înseamnă să călătorești mai mult.

Poate înseamnă să ai atât de puține atașamente, încât să poți găsi bucurie oriunde te afli.
Este și foarte economic 😁⛱️🙋‍♀️

În iunie taree mi e dor de fata mea..
Cat de mult ne jucam și cat băteam parcurile 🥳

Lunile în care mi e dor sunt ianuarie- decembrie de fapt.. Doar ca numărând până la zile, ore, minute .. am înțeles cu timpul ca nu e al meu nimic.

Nici copilul, nici trecutul, până nici corpul
În care trăiesc.

Viața trupească e una din comorile primite spre a fi chivernisite cu bine, însă o și mai mare comoară e viața trăită intru Dumnezeu.
Adica viața în care dai altora din ce-i al tău.

Mulți ( inclusiv eu) rumeg cu greu ca asta e esența Scripturii și Voii Domnului: iubirea de aproapele.
Mai ales ca iubesc un copil, recunosc ceea ce înseamnă să dai totul pentru aproapele , o infinită căutare a binelui.

Din păcate niciodată nu vom ști măsura acestui bine, sau dacă e de folos.

Rămâne o aspirație prin a deosebi și a face binele, iubindu-i în egală măsură pe toți.

Pe toți , ca pe copilul tău, ca pe Dumnezeu..

Pas cu pas , călăuzită de iubire💗