Ramona M. Covrig

Onorată sǎ particip la evenimentul „Breaking the Silence: Mental Health in Europe”, organizat în Parlamentul European, la Bruxelles, pe 12 mai, la inițiativa lui Nicu Ștefănuță.

A fost o oportunitate valoroasă de a aduce în discuție una dintre cele mai importante provocări ale Europei contemporane: accesul echitabil la servicii de sănătate mintală și recunoașterea profesiei de psihoterapeut la nivel european.

În calitate de Președinte al Comisiei de Certificare Europeana ca Psihoterapeut, din cadrul Federației Române de Psihoterapie, am subliniat necesitatea unei recunoașteri reale și coerente a calificărilor psihoterapeuților în toate statele membre, menținând în același timp standarde înalte de formare, etică și protecție a pacienților.

Avem deja baza profesională — ceea ce lipsește este decizia politică și coordonarea.

Mulțumesc lui Nicu Ștefănuță și întregii echipe pentru organizarea acestui dialog esențial și pentru deschiderea față de vocea profesioniștilor din domeniul sănătății mintale.

Recunoștință tuturor participanților, colegilor și reprezentanților europeni prezenți pentru implicare, pentru ideile împărtășite și pentru dorința comună de a construi un viitor mai coerent și mai accesibil pentru psihoterapie și sănătate mintală în Europa.

Relatez mai jos discursul sustinut:

,,Stimați membri ai comisiei, distinși colegi,

În rolul meu de președinte al Comisiei de Certificare Europeanǎ ca Psihoterapeut din cadrul Federației Române de Psihoterapie, și cu o experiență de peste 15 ani de activitate în cadrul acestei comisii, am evaluat și recomandat numeroși profesioniști pentru certificarea europeană. Această experiență mi-a oferit o perspectivă clară: mobilitatea şi a dreptului de muncǎ a psihoterapeuților în Uniunea Europeană este necesară, dar încă insuficient susținută.

În întreaga Europă, ne confruntăm în continuare cu inegalități majore în accesul la psihoterapie, precum și cu o recunoaștere neuniformă a profesiei. Deși există cadre europene, precum Directiva 2005/36/CE, aplicarea acestora în domeniul psihoterapiei rămâne limitată din cauza diferențelor dintre legislațiile naționale și standardele profesionale.

În același timp, există un element care ne unește: angajamentul comun față de competență, etică și siguranța pacientului.

Organizații precum Asociația Europeană de Psihoterapie joacă un rol esențial în dezvoltarea unor standarde comune de formare, certificare și practică etică. Prin instrumente precum Certificatul European de Psihoterapie, avem deja o bază solidă pentru încredere și calitate profesională.

Cu toate acestea, nu este încă suficient.Mobilitatea ar trebui privită ca o oportunitate, nu ca o amenințare. Europa se confruntă cu un deficit de specialiști în sănătate mintală, iar mulți cetățeni nu au acces la servicii de psihoterapie. Facilitarea mobilității profesionale poate contribui la reducerea acestor dezechilibre.

Dar mobilitatea trebuie să meargă mână în mână cu menținerea unor standarde înalte — prin formare adecvată, supervizare, experiență clinică și responsabilitate etică.

Din experiența mea, ceea ce încă lipsește este o mai mare consistență, transparență și, mai ales, recunoaștere reciprocă între țări.

Și astfel ajung la întrebarea-cheie pe care doresc să o adresez factorilor de decizie:

Ce pași concreți pot fi luați la nivel european pentru a asigura o recunoaștere reală a calificărilor psihoterapeuților, menținând în același timp standarde înalte și coerente de formare și protecție a pacienților în toate statele membre?

Cred că forumuri precum Parlamentul European oferă un spațiu esențial pentru a avansa această discuție și pentru a construi un viitor mai coerent pentru psihoterapie în Europa. Avem deja baza profesională — ceea ce lipsește este decizia politică și coordonarea.

Vă mulțumesc.
Ramona M. Covrig, Romania, Federatia Romana de Psihoterapie, presedintele comisiei de certificare europeana ca psihoterapeut din cadrul FRP

Știați că, în cadrul Special Olympics European Week of Families, organizațiile din întreaga Europă aduc în prim-plan un subiect esențial: sănătatea familiilor persoanelor cu dizabilități intelectuale?

În această perioadă au loc întâlniri, discuții și inițiative dedicate atât sănătății fizice, cât și celei mentale — recunoscând rolul fundamental pe care familiile îl au în susținerea copiilor și în construirea unor comunități mai incluzive.

Mă bucur să fiu parte din această inițiativă și să contribui, în calitate de psihoterapeut, la un spațiu de dialog și sprijin pentru părinți și familii care au copii cu dizabilități. La București, în această săptămânǎ, împreunǎ cu Emilia Ispas, ne întâlnim cu un grup de părinți pentru a vorbi despre prevenția în sănătatea fizică și mentală, despre echilibru emoțional și resursele de care avem nevoie pentru a merge mai departe împreună.

Cred cu tărie că atunci când sprijinim familia, sprijinim întregul parcurs al copilului.