Funerare Alexandru

CONSILIERE PSIHOLOGICA
- SPRIJIN IN PROCESUL DE DOLIU -

După pierderea unei persoane dragi, doliul poate fi copleșitor, dar … există viață după doliu. Uneori avem nevoie doar de sprijin pentru a o redescoperi. Nu trebuie să treci singur prin această perioadă.

Când pierdem prin deces pe cineva drag, lumea pare că se oprește pentru o clipă. După înmormântare, viața din jur pare să meargă mai departe. Însă pentru tine, persoana care tocmai ai pierdut pe cineva drag, doliul abia începe. Durerea poate veni în valuri: tristețe, confuzie, vinovăție, gol interior sau nevoia de a fi singur. Descoperi că, după înmormântare, sprijinul din jur se diminuează, iar tu rămâi în singurătate cu întrebări precum:

„De ce uneori simt tristețe copleșitoare sau vinovăție sau furie?” „Este normal să simt asta?”
„Cât va dura această durere?”
„Cum pot merge mai departe fără persoana pe care am pierdut-o?”
Doliul este un proces profund uman. Iar sprijinul potrivit poate face o diferență profundă în felul în care îl traversezi.

CINE TE POATE SPRIJINI?

Lăcrămioara Ocunschi, specializată în lucrul cu persoane care trec prin experiența doliului și președinta Asociației „Există viață după doliu”, o organizație dedicată sprijinirii persoanelor care trec prin pierderea cuiva drag.

Prin activitatea sa, creează spații sigure în care oamenii pot vorbi despre pierdere fără a se simți judecați, pot înțelege emoțiile din interiorul lor și pot descoperi resurse pentru a merge mai departe.

Lăcrămioara este coach certificat, trainer și facilitator cu experiență în lucrul cu:

persoane care și-au pierdut partenerul de viață;
persoane care au pierdut un părinte sau alte persoane cu rol semnificativ în creștere și îngrijire (bunici, mătuși, unchi);
familii care trec prin procesul de doliu.
Nu ești singur în durere. Există viață după doliu. Scrie-ne pe WhatsApp și hai să vorbim.

075EMPATIE (0753 672 843)

“DE CE FAC ACEASTĂ MUNCA.
- POVESTEA MEA PERSONALĂ. -

Uneori alegem o profesie. Alteori, experiențele de viață ne conduc către o misiune. Experiența pierderii personale m-a adus mai aproape de înțelegerea profundă a doliului și a nevoii de sprijin pe care o au oamenii în astfel de momente.

Relația mea cu doliul nu este doar profesională, ci și profund personală.

Când eram în clasa a cincea, după câteva luni de suferință, mama mea a murit de leucemie, într-una dintre cele mai grele nopți de iarnă, în noaptea de Sfântul Ioan. Ani mai târziu, în primul an de facultate, tatăl meu a murit fulgerător, într-o noapte fierbinte de vară, în urma unui infarct.

Am trăit, astfel, atât experiența copilului care își pierde un părinte, cât și pe cea a adolescentului care rămâne cu un dor profund și cu teama de a nu pierde și singurul părinte rămas. Privind în urmă, înțeleg și mai bine cât de greu i-a fost tatălui meu să fie părinte văduv pentru trei copii mici, dar și cât de multă nevoie aveam, ca și copii, de sprijin emoțional, de înțelegere și de spațiu în care să putem vorbi despre ceea ce trăiam.

Din 2012, susțin activitatea Asociației „Există viață după doliu” tocmai din acest loc: al experienței trăite și al dorinței de a oferi altora sprijinul pe care noi nu l-am avut.

Cred profund că, atunci când suntem însoțiți cu blândețe și înțelegere, chiar și cele mai grele pierderi pot fi traversate, iar viața poate căpăta, în timp, un nou sens. Știu că, dincolo de durere, oamenii au nevoie mai ales de:

un spațiu sigur în care să vorbească despre ceea ce simt;
cineva care să îi asculte fără grabă și fără judecată;
oameni care să înțeleagă cu adevărat prin ce trec.
Această experiență mă inspiră să mă împlic în susținerea Asociației „Există viață după doliu”, un loc dedicat sprijinirii persoanelor care trec prin pierdere.

EXPERIENȚA SI EXPERTIZĂ

Prin activitatea sa, Lăcrămioara :

susține activitatea Asociației „Există viață după doliu”
facilitează grupuri de suport pentru persoane îndoliate
susține ateliere, evenimente și conferințe despre doliu și compasiune
lucrează cu părinți, copii și profesori pentru a vorbi despre pierderea prin deces
intervine în școli (pentru sprijinirea copiilor afectați de moartea unui părinte, coleg sau profesor) și în companii (pentru sprijinirea angajatilor afectați de moartea unui coleg)
De asemenea, creează spații pentru a preda Comunicarea Nonviolentă, o abordare care sprijină exprimarea autentică a emoțiilor și crearea conexiunii în momente dificile.

CE TIP DE SPRIJIN POTI PRIMI :

Grupuri de suport pentru persoane îndoliate: Un spațiu în care oamenii pot împărtăși experiențe și pot descoperi că nu sunt singuri.
Consiliere individuală în procesul de doliu: Înțelegerea etapelor și emoțiilor care apar după pierderea unei persoane dragi.
Ateliere și evenimente dedicate doliului: Spații de reflecție și învățare pentru a descoperi resurse de adaptare și vindecare.

SEMNE CA AI PUTEA AVEA NEVOIE DE SPRIJIN

Mulți oameni cred că trebuie să treacă singuri prin doliu. În realitate, sprijinul potrivit poate face o diferență profundă. Poate că ai nevoie de sprijin dacă:

simți că durerea nu se diminuează în timp
te simți singur sau neînțeles
îți este greu să vorbești despre pierdere cu cei apropiați
ai emoții intense de tristețe, furie sau vinovăție
simți că viața ta s-a oprit odată cu pierderea persoanei dragi.

CE SPUN OAMENII CARE AU NEVOIE DE SPRIJIN:

“„Grupul de suport facilitat de Lăcrămioara m-a ajutat enorm să înțeleg că ceea ce simt este normal și mai ales că nu sunt singură.””

“„Pentru prima dată după pierderea soțului meu am simțit că cineva chiar înțelege prin ce trec … că înțelege că am pierdut mult mai mult decât un soț””

““Lăcrămioara m-a ajutat enorm atunci când a murit mama mea, pe care o consideram cea mai bună prietenă a mea. Pământul mi-a fugit de sub picioare și mi-a fost foarte greu să mă adun și să am grijă de mine și de bebelușa mea. Dar am reușit și datorită blândeții cu carea am fost însoțită în proces””.

DURERE PIERDERII NU DISPARE PESTE POATE,
DAR......

… cu sprijin, înțelegere și conexiune cu alți oameni care au trecut prin experiențe similare, mulți descoperă că este posibil:

să păstreze vie legătura cu persoana pierdută
să găsească sens în experiența trăită
să redescopere bucuria și sensul vieții.
Nu trebuie să treci singur prin acest drum.

Lăcrămioara Ocunschi este unul dintre puținii specialiști din România care lucrează dedicat cu persoane aflate în proces de doliu.

075EMPATIE (0753 672 843)

- FUNERARE ALEXANDRU -
RESPECT PENTRU CEI CE NU MAI SUNT!
0720. 822. 853
https://funerarealexandru.ro/consiliere-psihologica-sprijin-in-procesul-de-doliu/

Sfântul Andrei
Lumină și ocrotire pentru români

30 noiembrie, o zi de insemnatate mare, românii îl sărbătoresc pe Sfântul Apostol Andrei, cel dintâi chemat de Hristos și ocrotitorul țării noastre.

Tradiția spune că el a ajuns până în Dobrogea, unde a vestit Evanghelia și a aprins primele lumini ale credinței pe aceste meleaguri. De aceea, ziua lui este privită nu doar ca o sărbătoare religioasă, ci ca un moment de recunoștință pentru începuturile creștinismului românesc.

Sărbătoarea are o frumusețe aparte, pentru că îmbină solemnitatea bisericească cu bogăția obiceiurilor populare. În ajun, oamenii pun grâu la încolțit, ca semn al speranței și al belșugului, iar fetele tinere își așază busuioc sub pernă, în credința că își vor visa ursitul. Usturoiul, nelipsit în această zi, este folosit ca simbol de protecție, iar lumina aprinsă în casă veghează împotriva răului.

Sfântul Andrei este și un prilej de bucurie pentru cei care îi poartă numele, aproape un milion de români fiind sărbătoriți astăzi. Este o zi în care credința, tradiția și comunitatea se întâlnesc, amintindu-ne că rădăcinile noastre sunt adânc înfipte în istorie și în spiritualitate.

Astfel, sărbătoarea Sfântului Andrei devine un moment de unitate și de lumină, care ne aduce mai aproape unii de alții și de Dumnezeu.

Înălțarea Domnului Iisus Hristos – semnificație și tradiții

Iisus Hristos S-a înălțat la cer de pe Muntele Măslinilor, în prezența Apostolilor și a doi îngeri care le-au vorbit acestora despre revenirea Sa în slavă, pentru a-i mângâia și a le întări credința în fața despărțirii.

Tradiția spune că, în clipa în care Mântuitorul S-a înălțat, a lăsat în piatră urma piciorului Său. Astăzi, în acel loc se află o capelă de formă circulară.

Dar de ce are loc această sărbătoare la 40 de zile după Paște? Începând cu secolul al IV-lea, Biserica a stabilit că această perioadă simbolizează timpul necesar pentru ca natura umană a lui Hristos să fie deplin unită cu slava cerească. Înainte de această hotărâre, Înălțarea era celebrată odată cu Rusaliile. Se spune că între Paște și Înălțare cerurile rămân deschise, iar cei care trec la cele veșnice în acest interval ajung direct în Rai, fără a mai trece prin Judecata de Apoi.

În această zi sfântă, credincioșii obișnuiesc să facă pomeni pentru cei adormiți. Printre darurile oferite se numără brânza, ceapa verde, pâinea caldă și rachiul. Este o sărbătoare importantă, iar credincioșii o cinstesc prin rugăciune și fapte bune, marcând astfel ridicarea la cer a Domnului.

Casele și mormintele sunt curățate cu frunze de paltin, iar în unele regiuni se pun frunze de leuștean la ferestre, ca simbol de protecție.

Să ne amintim de cuvintele Mântuitorului adresate ucenicilor Săi înainte de Înălțare: „Vă este de folos ca Eu să Mă duc” (Ioan 16, 7). Dacă Hristos ar fi înviat, dar nu S-ar fi înălțat pentru a trimite Duhul Sfânt, întreaga Sa lucrare – întruparea, propovăduirea, răstignirea și învierea – ar fi rămas neîmplinită.

Prin Înălțare, Hristos a încheiat misiunea Sa pământească și a deschis calea omenirii spre comuniunea veșnică cu Dumnezeu.

HRISTOS S-A INALTAT!