Shinri Dojo

Ce păcat că nu puteți fi o muscă pe un perete din Dojo... Ați fi tare mândri de copii.

Am fost în stagiu, ne-am antrenat, am avut multe activități și am dat examen.
La începutul stagiului, la primul antrenament, le-am pus practicanților o întrebare: ”Practicați Aikido. Vă plac artele marțiale japoneze. De ce? Cu cine vreți să semănați?”

Unii au spus că vor să fie ninja, dar cei mai mulți au spus că mai mult le place de samurai. Am întrebat, din nou, de ce. Mi-au spus că samuraii sunt șmecheri pentru că sunt maeștri în luptă și folosesc elegant doar artele marțiale și sabia. Pe de altă parte ninja se furișează și folosesc multe arme ascunse, trucuri, prafuri și șmecherii.

Le-am spus că așa este, că ninja erau asasini iar samuraii erau nobili, educați, rafinați, care știau să lupte dar și să scrie poezii, care își serveau cu onoare superiorul. Le-am spus că un samurai care nu servea pe nimeni, era dezonorat, devenea ronin.
I-am invitat să fie samurai, să se uite la cei din stânga lor (așa cm stăteau în formație) și să fie pregătiți să le ofere acestora o mână de ajutor. Apoi le-am spus să se uite la cei din dreapta lor și să fie pregătiți să primească sau să ceară o mână de ajutor de la aceștia.

Și copiii au devenit samurai.

Chiar așa: Se sfătuiau și se încurajau pe tatami, la antrenamente și chiar la examen. Se încurajau alergând umăr la umăr la chinuitoarea alergare de dimineață. Se ajutau să nu întârzie, se ajutau să-și aducă mâncare la masă. De la astfel de mici gesturi până la ajutor și disponibilitate de a exersa tehnicile împreună, în afara antrenamentelor, cei mici au fost samurai unii pentru alții.

A înflorit în fiecare sămânța plantată acum multe luni sau ani și udată cu zeci sau sute de ore pe tatami. Am încheiat stagiul cu un examen excelent, care a durat aproape trei ore, care a inclus aproape 300 de rostogoliri și zeci de tehnici complicate. La examen nu am reușit să-i încurc sau să le frâng spiritul pentru că au înfruntat examenul împreună, curajoși ca niște samurai.