APADOR-CH

𝐋𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐞 𝐬𝐜𝐮𝐦𝐩𝐚̆ 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐝𝐞 𝐜𝐞 𝐞 𝐛𝐮𝐧𝐚̆ 𝐭𝐫𝐚𝐧𝐬𝐩𝐚𝐫𝐞𝐧𝐭̦𝐚 𝐥𝐚 𝐯𝐫𝐞𝐦𝐞𝐚 𝐞𝐢

România a pierdut procesul cu Pfizer și trebuie să plătească aproximativ 600 de milioane de euro pentru vaccinurile anti-COVID comandate în pandemie și refuzate ulterior. Din banii publici. Din taxele noastre.
Și, brusc, politicieni care atunci, în pandemie, refuzau să răspundă la întrebări normale, cer acum transparență totală: „𝑆𝑎̆ 𝑠𝑒 𝑣𝑎𝑑𝑎̆ 𝑐𝑖𝑛𝑒 𝑎 𝑠𝑒𝑚𝑛𝑎𝑡.”

Doar că transparența a fost cerută și atunci. În 2020-2021, când se semnau contractele, noi am încercat să aflăm lucruri banale: 𝐜𝐚̂𝐭𝐞 𝐝𝐨𝐳𝐞 𝐝𝐞 𝐯𝐚𝐜𝐜𝐢𝐧 𝐜𝐮𝐦𝐩𝐚̆𝐫𝐚̆ 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐚, 𝐜𝐚̂𝐭 𝐧𝐞 𝐜𝐨𝐬𝐭𝐚̆, 𝐜𝐞 𝐨𝐛𝐥𝐢𝐠𝐚𝐭̦𝐢𝐢 𝐧𝐞 𝐚𝐬𝐮𝐦𝐚̆𝐦? Ca de obicei când cerem informații publice, am fost plimbați între Ministerul Sănătății, Secretariatul General al Guvernului și celebrul CNCAV. După luni de cereri oficiale și ping-pong instituțional am fost nevoiți să-i dăm în judecată.

Am câștigat, dar răspunsurile au venit abia în 2022, târziu și incomplet. Transparența refuzată atunci se întoarce și ne înțeapă pe toți la buzunare.

𝐃𝐚𝐜𝐚̆ 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐢𝐧𝐟𝐨𝐫𝐦𝐚𝐭̦𝐢𝐢 𝐚𝐫 𝐟𝐢 𝐟𝐨𝐬𝐭 𝐩𝐮𝐛𝐥𝐢𝐜𝐞 𝐢̂𝐧 𝐩𝐚𝐧𝐝𝐞𝐦𝐢𝐞, 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐚𝐫 𝐟𝐢 𝐞𝐱𝐢𝐬𝐭𝐚𝐭 𝐝𝐞𝐳𝐛𝐚𝐭𝐞𝐫𝐞, 𝐩𝐫𝐞𝐬𝐢𝐮𝐧𝐞 𝐩𝐮𝐛𝐥𝐢𝐜𝐚̆, 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐦𝐚𝐢 𝐦𝐮𝐥𝐭𝐚̆ 𝐩𝐫𝐮𝐝𝐞𝐧𝐭̦𝐚̆. 𝐏𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐜𝐢𝐧𝐞𝐯𝐚 𝐚𝐫 𝐟𝐢 𝐨𝐛𝐬𝐞𝐫𝐯𝐚𝐭 𝐜𝐚̆ 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐚 𝐜𝐨𝐦𝐚𝐧𝐝𝐚̆ 𝐦𝐚𝐢 𝐦𝐮𝐥𝐭𝐞 𝐝𝐨𝐳𝐞 𝐝𝐞𝐜𝐚̂𝐭 𝐚𝐫𝐞 𝐩𝐨𝐩𝐮𝐥𝐚𝐭̦𝐢𝐞 𝐬̦𝐢 𝐧-𝐚𝐫 𝐟𝐢 𝐥𝐚̆𝐬𝐚𝐭 𝐝𝐨𝐚𝐫 𝐜𝐚𝐩𝐞𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐢̂𝐧𝐜𝐢𝐧𝐬𝐞 𝐝𝐞 𝐛𝐞𝐭̦𝐢𝐚 𝐩𝐮𝐭𝐞𝐫𝐢𝐢 𝐬𝐚̆ 𝐬𝐞𝐦𝐧𝐞𝐳𝐞 𝐮𝐧 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐫𝐚𝐜𝐭 𝐩𝐚̆𝐠𝐮𝐛𝐨𝐬. 𝐏𝐨𝐚𝐭𝐞… Dar transparența a fost tratată ca un efect advers periculos și din păcate așa este și astăzi.

Acum, că trebuie să plătim pentru lipsa asta de transparență, aflăm că ea ar fi bună chiar și împotriva dezinformării. A descoperit asta inclusiv președintele, care cere desecretizarea documentelor.

Bun. Poate că, în ritmul ăsta, vom afla și alte lucruri ținute la secret din reflex: cu cât ajută România Ucraina sau de ce au fost anulate alegerile prezidențiale din 2024?

Dacă ați uitat cm era atunci, în pandemie, când stăteam închiși în case și ne uitam la ei la TV cm ne mint, iată aici o cronologie cu fapte, date și nume:

Vaccinarea anti-COVID se întoarce și ne înțeapă pe toți Când nota de plată pentru lipsa de transparență se plătește cu dobândă, iar politicienii care au greșit refuză să-și asume vreo vină. Unii tac nederanjați, iar alții, dimpotrivă, pozează ipocrit în victime - așa arată cea mai scumpă lecție despre Legea 544/2001 care li se pred....

Statul de drept a mai murit un pic și în 2025. Nu numai la noi, ci în aproape toată Uniunea Europeană. O confirmă și raportul lansat astăzi de Liberties, la care a contribuit și APADOR-CH.
Nu mai avem nici măcar iluzia că politicienilor le e frică de Comisia Europeană, căci raportul arată că 93% dintre recomandările Comisiei din anii trecuți au rămas neschimbate, deci nu le-a luat nimeni în seamă.
Iată câteva probleme principale constatate și în România:
𝟏. 𝐍𝐞𝐚𝐩𝐥𝐢𝐜𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐄𝐮𝐫𝐨𝐩𝐞𝐚𝐧 𝐌𝐞𝐝𝐢𝐚 𝐅𝐫𝐞𝐞𝐝𝐨𝐦 𝐀𝐜𝐭 (𝐄𝐌𝐅𝐀): deși acest regulament european este deja în vigoare din august 2025, și direct aplicabil tuturor statelor membre, autoritățile din România nu pun în practică obligațiile privind 𝐭𝐫𝐚𝐧𝐬𝐩𝐚𝐫𝐞𝐧𝐭̦𝐚 𝐟𝐢𝐧𝐚𝐧𝐭̦𝐚̆𝐫𝐢𝐢 𝐬̦𝐢 𝐚 𝐩𝐫𝐨𝐩𝐫𝐢𝐞𝐭𝐚̆𝐭̦𝐢𝐢 𝐚𝐬𝐮𝐩𝐫𝐚 𝐦𝐢𝐣𝐥𝐨𝐚𝐜𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐦𝐚𝐬𝐬-𝐦𝐞𝐝𝐢𝐚, dimpotrivă, partide politice aflate la guvernare refuză chiar și furnizarea informațiilor publice privind sumele pe care le cheltuie cu propaganda;
𝟐. 𝐏𝐫𝐨𝐭𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐞 𝐢𝐧𝐞𝐟𝐢𝐜𝐢𝐞𝐧𝐭𝐚̆ 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐚𝐯𝐞𝐫𝐭𝐢𝐳𝐨𝐫𝐢𝐢 𝐝𝐢𝐧 𝐣𝐮𝐬𝐭𝐢𝐭̦𝐢𝐞: din cauza unei interpretări discutabile dată de CSM actualei legi privind avertizorii, magistrații nu beneficiază, în practică, de statutul de avertizori în interes public, ceea ce descurajează semnalarea încălcărilor de lege/abuzurilor din justitie și reduce capacitatea sistemului de a se corecta din interior. 𝐀𝐏𝐀𝐃𝐎𝐑-𝐂𝐇 𝐚 𝐜𝐞𝐫𝐮𝐭 𝐌𝐢𝐧𝐢𝐬𝐭𝐞𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐉𝐮𝐬𝐭𝐢𝐭̦𝐢𝐞𝐢 𝐬𝐚̆ 𝐜𝐨𝐫𝐞𝐜𝐭𝐞𝐳𝐞 𝐋𝐞𝐠𝐞𝐚 𝐚𝐯𝐞𝐫𝐭𝐢𝐳𝐨𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫, ca să fie mai clar că ea se aplică și în cazul magistraților, dar răspunsul primit a fost că nu e cazul, legea e bună așa cm e;
𝟑. 𝐄𝐬̦𝐞𝐜𝐮𝐥 𝐏𝐚𝐫𝐥𝐚𝐦𝐞𝐧𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢/𝐩𝐨𝐥𝐢𝐭𝐢𝐜𝐢𝐞𝐧𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐝𝐞 𝐚 𝐩𝐮𝐧𝐞 𝐥𝐞𝐠𝐢𝐬𝐥𝐚𝐭̦𝐢𝐚 𝐢̂𝐧 𝐚𝐜𝐨𝐫𝐝 𝐜𝐮 𝐝𝐞𝐜𝐢𝐳𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐂𝐂𝐑 𝐚 𝐠𝐞𝐧𝐞𝐫𝐚𝐭 𝐨 𝐜𝐫𝐢𝐳𝐚̆ 𝐦𝐚𝐣𝐨𝐫𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝐣𝐮𝐬𝐭𝐢𝐭̦𝐢𝐞, 𝐜𝐮 𝐞𝐟𝐞𝐜𝐭𝐞 𝐝𝐢𝐫𝐞𝐜𝐭𝐞 𝐚𝐬𝐮𝐩𝐫𝐚 𝐜𝐨𝐦𝐛𝐚𝐭𝐞𝐫𝐢𝐢 𝐜𝐨𝐫𝐮𝐩𝐭̦𝐢𝐞𝐢: lipsa unui mecanism funcțional de punere în acord a legilor cu deciziile CCR a dus la un val de prescrieri, după decizia CCR din 2018. Parlamentul nu a intervenit la timp, creând un vid legislativ care ulterior a permis 𝐢̂𝐧𝐜𝐡𝐢𝐝𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐦𝐮𝐥𝐭𝐨𝐫 𝐝𝐨𝐬𝐚𝐫𝐞 𝐩𝐞𝐧𝐚𝐥𝐞, 𝐢𝐧𝐜𝐥𝐮𝐬𝐢𝐯 𝐝𝐞 𝐜𝐨𝐫𝐮𝐩𝐭̦𝐢𝐞 𝐬̦𝐢 𝐞𝐫𝐨𝐝𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐢̂𝐧𝐜𝐫𝐞𝐝𝐞𝐫𝐢𝐢 𝐢̂𝐧 𝐣𝐮𝐬𝐭𝐢𝐭̦𝐢𝐞;
𝟒. 𝐋𝐢𝐩𝐬𝐚 𝐮𝐧𝐨𝐫 𝐜𝐚̆𝐢 𝐝𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐞𝐬𝐭𝐚𝐫𝐞 𝐚 𝐡𝐨𝐭𝐚̆𝐫𝐚̂𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐂𝐂𝐑 𝐢̂𝐧 𝐦𝐚𝐭𝐞𝐫𝐢𝐞 𝐞𝐥𝐞𝐜𝐭𝐨𝐫𝐚𝐥𝐚̆: în 2025 CCR a emis mai multe decizii înmaterie electorală, printre care și unele de interzicere a unor candidaturi, iar acestea nu au putut fi contestate în vreun fel. Acest lucru a arătat că e nevoie de o revizuire a legii de funcționare a CCR, pentru ca 𝐡𝐨𝐭𝐚̆𝐫𝐚̂𝐫𝐢𝐥e 𝐜𝐮 𝐢𝐦𝐩𝐚𝐜𝐭 𝐞𝐥𝐞𝐜𝐭𝐨𝐫𝐚𝐥 𝐦𝐚𝐣𝐨𝐫, 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐩𝐨𝐭 𝐚𝐟𝐞𝐜𝐭𝐚 𝐢̂𝐧𝐜𝐫𝐞𝐝𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐩𝐮𝐛𝐥𝐢𝐜𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝐩𝐫𝐨𝐜𝐞𝐬𝐞𝐥𝐞 𝐝𝐞𝐦𝐨𝐜𝐫𝐚𝐭𝐢𝐜𝐞, 𝐬𝐚̆ 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐚̆ 𝐟𝐢 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐞𝐬𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐢̂𝐧 𝐢𝐧𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭̦𝐚̆.
Găsiți pe www.apador.org întregul raport despre starea statului de drept în România și în UE.
, , , ,

APADOR-CH îi cere Președintelui României să clarifice chestiunea „umbrelei nucleare” oferite de Franța și, în cazul în care asta înseamnă amplasarea sau staționarea de arme nucleare pe teritoriul țării, să organizeze un referendum național.
Citiți scrisoarea adresată președintelui în primul comentariu.

I-am trimis azi o scrisoare domnului Bolojan. Dacă tot s-a pus pe reformat justiția, avem și noi două propuneri foarte simplu de aplicat:
1. Să le recunoască și magistraților statutul de avertizori publici
2. Să permită oricui contestarea hotărârilor CCR, așa cm prevede chiar Constituția.
Ce părere aveți?
Detalii aici: https://apador.org/de-la-apador-ch-catre-ilie-bolojan-pentru-o-justitie-mai-justa/