ABC Suport

Odata ce am luat hotararea sa incepem un demers terapeutic, urmatoarea intrebare care apare este - la cine sa ma duc? Si desi nu exista o reteta universal valabila care garanteaza succesul din prima, exista cativa pasi generali pe care oricine ar trebui sa ii parcurga: solicitarea de recomandari de la persoanele in care avem incredere, interogarea netului, apoi, aflarea catorva detalii despre psihoterapeutul selectat.
De retinut insa, ca psihoterapia nu este ceva care se intampla pur si simplu ci este un proces co-creat intre cel care merge la terapie si psihoterapeut, asa ca primele indicii ca ne aflam la locul potrivit ar trebui sa le observam din primele sedinte: daca ma simt destul de confortabil in prezenta psihoterapeutului, daca ma simt ascultat, psihoterapeul pare o persoana empatica si echilibrata si mai ales daca exista o buna comunicare.

Cum să-ți alegi psihoterapeutul potrivit în șase pași – Pagina de Psihologie Sunt momente în viață pe care, cu toată bunăvoința și eforturile noastre, le depășim sau le procesăm mai greu ori peste care, pur și simplu, nu reușim să mai trecem.

Un personaj usor agitat care hiperventileaza si care se linisteste in momentul in care respira intr-o punga de hartie maro-cam asa este ilustrat, in cele mai multe seriale americane, un atac de panica. Insa hiperventilatia poate fi doar unul dintre numeroasele simptome specifice , simptome care variaza si ca numar si ca intensitate de la o persoana la alta si chiar de la un atac de panica la altul. Simptomele emotionale precum frica intensa, pierderea controlului, detasarea sunt insotite de senzatii fizice ca tremuraturi, accelerarea ritmului cardiac, greata, dificultati de respiratie sau dureri de stomac.
Important este ca, inaintea inceperii unui demers terapeutic in care sa invete sa identifice si sa gestioneze un atac de panica, persoana care trece prin astfel de situatii, sa excluda prin controale si analize alte cauze organice.

Atacurile de panică: simptome și tipuri | Bellanima Atacurile de panică sunt din ce în ce mai frecvente în societatea actuală. Cauzele care duc la apariția lor sunt multiple, iar simptomele atacurilor de panică se resimt în corp și emoțional. Află mai multe de pe blogul Bellanima.

In curand incepe scoala! Pentru o parte dintre parinti aceasta perioada din viata copiilor lor aduce multe provocari in relatia parinte-copil, dar si in relatia cu scoala. Principala modalitate de a preveni bullying-ul este creșterea rezilienței copiilor. Cum putem face acest lucru? Să-i învățăm să facă multe lucruri cu capul și cu mâinile lor si astfel au sanse mari sa devina mai autonomi, deci mai puțin anxioși.

https://www.edupedu.ro/mircea-miclea-primii-responsabili-de-frica-elevilor-sunt-parintii-nu-scoala-sa-i-invatam-sa-faca-cat-mai-multe-lucruri-cu-capul-si-cu-mainile-lor-vor-deveni-mai-autonomi-deci-mai-putin-anxiosi/?fbclid=IwAR3sOXAw-gmjkXrapWeKAPchfKBbmTQ01_fP0T366AjI2np_qd5wwuZFfR8

Mircea Miclea: Primii responsabili de frica elevilor sunt părinții, nu școala. Să-i învățăm să facă cât mai multe lucruri cu capul și cu mâinile lor, vor deveni mai autonomi, deci mai puțin anxioși - Edupedu.ro Principala modalitate de a preveni bullying-ul este creșterea rezilienței. Adică ai copii care sunt tot mai rezistenți și atunci nu sunt ca fulgii de nea.

Atât vinovăția cât și rușinea sunt emoții autoreflectorii cu impact puternic asupra stimei de sine și a relației cu ceilalți. Spre deosebire de rușine, vinovăția apare ca fiind mai specifică, are o intensitate ușor mai scăzută decât rușinea și este caracterizată de încercarea de a găsi un comportament corector. Însă, adâncirea în această emoție și căutarea în permanență a unei modalități de corectare nu face decât să provoace disfuncționalități și să erodeze încet dar sigur, asemenea unei ape curgătoare, stima și imaginea de sine.

Cele 7 forme ale vinovatiei (cum scapi de manipularea emotionala) - NLP Mania Salutare! Azi am gasit in arhiva mea un material pe care l-am scris acum ceva timp si nu stiu daca l-ai primit sau nu. E vorba despre doua subiecte delicate: manipularea emotionala si vinovatia! Vinovatia este emotia cea mai legata de slabirea increderii in sine. Oamenii care simt des vinovatie sunt...

Vinovatia este o emotie complexa, datorata unui conflict interior intre dragoste si agresivitate. Apare in jurul varstei de 2 ani, cand copilul incepe sa devina constient de dependenta fata de celalalt, de dragostea celuilalt pentru el si de dorinta acestuia de a-l proteja împotriva impulsurilor agresive. Copilul nu vrea sa piarda aceasta dragoste, nu vrea sa-si supere parintele.

Vinovatia poate sa apara nu numai in raport cu ceilalti, ci si in raport cu sine, cand ne blamam pentru faptul ca ne-am pricinuit un rau sau cand intram intr-un cerc vicios de autoagresiune si vinovatie. Explorarea si identificarea motivelor pentru care facem acest lucru sunt esentiale. Sentimentele "false" de vinovatie pot fi foarte periculoase, multe persoane experimentand vinovatie fara sa realizeze ce se intampla.

Uneori suntem familiarizati cu a trai stari neplacute, raportate la efectele actiunilor noastre si nu putem sa iesim asa de usor din aceasta stare. De aceea, chiar daca la nivel rational intelegem ca in anumite situatii nu avem de ce sa ne simtim atat de vinovati, totusi nu putem sa ne bucuram de diminuarea vinovatiei si suntem in continuare preocupati de faptul ca „in situatia asta ar fi trebuit sa ma simt mai vinovat“, asa ca, „daca nu ma mai simt astfel, atunci trebuie sa caut o alta modalitate de a simti suferinta: caut o pedeapsa". Aceasta pedeapsa, prin suferinta pe care o aduce, compenseaza scaderea culpabilitatii si echilibrul se restabileste: ajungem sa ne simtim la fel de rau cm eram deja obisnuiti.

De aceea, cand simtim un sentiment intens de vinovatie, ar putea fi de ajutor sa exploram impreua cu un psihoterapeut profunzimea cauzelor sale reale.

Cum gestionam sentimentul de vinovatie | Cunoaste-te | Revista PSYCHOLOGIES Romania De unde provine sentimentul de vinovatie si cm putem combate acest mecanism incarcat de tristete? Iata cateva raspunsuri.

Rușinea este emoția care poate cauza cele mai dureroase trăiri sau experiențe. Brené Brown afirmă chiar că ”rușinea este mai degrabă o sursă de comportament distructiv și dureros decât o soluție sau o vindecare”. Apare atunci când ne raportăm la sistemul nostru de credințe și standarde de natură morală care de cele mai multe ori ne-au fost oferite de către familia de origine și vine la pachet cu o paletă largă de mecanisme de apărare: retragere, ascundere, încercarea de a fi pe placul celorlalți dar si furie, agresivitate și narcisism.

Ruşinea - o emoţie care îţi devorează sufletul În ultima perioada am descoperit în Înregistrările Akashice foarte multe programe de ruşine “agăţate” în câmpul clienţilor din mica copilărie sau aduse din vieţile anterioare. Când e vorba de un program din vieţi trecute situaţia e mai complexă şi poate mai imperativă. Pentru a...

Autosuficiență, comportament rece, rigiditate emoțională și fuga de conflicte. La o primă citire, stilul de atașament evitant pare diametral opus de cel anxios-ambivalent: dacă anxiosul se valorizează doar în raport cu ceilalți de care are în permanență nevoie, evitantul pare o persoană aflată în control, independentă și care nu poate fi rănită.
Însă odată îndepărtate și analizate aceste scuturi de protecție, vom observa că la origine există un numitor comun: frica de a nu fi rănit de către ceilalți.

Ce este și cm recunoști tipul de atașament evitant? Dacă și tu cunoști o persoană cu un atașament evitant, cel mai probabil te-ai obișnuit cu tranziția cald-rece din comportamentul lor.