Înger Pierdut

Nu ți-am cerut niciodată să rămâi, dar adevarul e că o parte din mine încă te așteaptă….

Ajungi, la un moment dat, să nu mai vrei să convingi pe nimeni. Nu pentru că ai devenit rece. Ci pentru că ai devenit limpede. Nu mai tragi de uși care nu se deschid. Nu mai aștepți scuze care nu vin. Nu mai cauți loc în viețile celor care nu au păstrat loc pentru tine. Înveți că liniștea e mai grea decât răspunsul, dar infinit mai curată. Că plecarea nu e slăbiciune, ci alegere. Alegi să nu te mai cobori în furtuni care nu sunt ale tale. Să nu mai încarci sufletul cu ce nu e al tău.
Și poate pentru prima dată… te alegi. Fără vină. Fără frică. Cu tot ce ai devenit. Și culmea… fix atunci apar oamenii care nu vor explicații. Vor prezență. Nu vor scuze. Vor adevăr. Și ți-l dau înapoi. Fără să le ceri.

Ce port în suflet, doar eu știu. Nimeni nu a văzut toate nopțile în care am plâns în tăcere, nici toate momentele în care am zâmbit ca să nu întreb „de ce eu?”. Am purtat greutăți cu fruntea sus și am iertat când sufletul îmi spunea să plec.
Am căzut, dar m-am ridicat. Am fost rănită, dar am ales să iubesc în continuare. Pentru că, dincolo de durere, încă sper. Încă cred. Și chiar dacă nimeni nu înțelege pe deplin, știu că Dumnezeu a fost cu mine în fiecare pas.

Vrei să ma cunoști ?
Nu -mi privi chipul și nu trage concluzii după câteva cuvinte pe care le rostesc.Vino să vezi cm râd atunci când ar trebui să plâng și cm alin durerile altora, în timp ce durerile mele mă sufocă.
Vino să vezi la câte trebuie să renunț și câte îmi refuz, de multe ori, din dragoste pentru alții. Vino să vezi cm greșesc și câte regrete adun, dar și cât de mult iert.
Vino,să vezi cât dăruiesc și cât de puțin primesc înapoi....si apoi să văd dacă,mă mai poti judeca...

Când nu mai ești important pentru oameni, părăsește-i în liniște. Nu le cere explicații, nu le aminti cine ai fost pentru ei. Cine uită, n-a simțit niciodată cu adevărat. Pleacă fără zgomot, dar cu inima dreaptă. Nu pentru că nu ți-ar fi păsat, ci pentru că ai învățat că demnitatea doare mai puțin decât umilința.
Lasă-i acolo unde aleg să rămână: în nepăsare, în tăcerea lor. Și mergi înainte. Pentru că undeva, cineva va ști să te vadă, să te prețuiască, să rămână. Iar tu meriți asta. Mereu ai meritat!