Bucharest Tourist Guide

Happy birthday, Bucharest!

Today, Bucharest celebrates 561 years since it’s first certified documentary attestation.
The settlement had been lived in since the paleolithic era, but the first document to name the later formed city was issued in September 20th 1459 by Vlad The Impaler.
It became the capital of Romania in 1862 and is the centre of Romanian media, culture, and art.
In the period between the two World Wars, the nickname of Bucharest was Paris of the East or Little Paris.

Muzeul Municipiului București

Palatul Suţu este una dintre cele mai vechi reşedinţe aristocratice din Bucureşti şi unul dintre puţinele imobile, care au rămas nemodificate de mai bine de 150 de ani. Palatul a fost construit de Costache Suţu după planurile arhitecţilor austrieci Conrad Schwink şi Johann Veit. Interiorul palatului a fost proiectat în anul 1862 de Karl Storck, recunoscut sculptor şi artist decorator, acesta amplasând în holul de la intrare o uriașă oglindă de Murano .

Perioada de glorie a Palatului Șuțu a fost în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Aici aveau loc cele mai somptuoase recepții din Capitală, de la care nu lipsea nici o persoană importantă. Aici s-a organizat primul bal al fiecărui an, în februarie.
Până la începutul secolului XX, clădirea a fost reședință particulară. Palatul Suţu a devenit noul sediu al Muzeului Municipiului Bucureşti începând cu anul 1956. Restaurat între anii 1956 şi 1958, palatul s-a deschis pentru public la 23 ianuarie 1959. De atunci, muzeul găzduieşte expoziţii având ca tematică istoria oraşului Bucureşti .

Biserica Sf. Nicolae Dintr-o Zi

Biserica Sfantul Nicolae Dintr-o Zi este una dintre vechile biserici ale Bucurestiului. Aflata pe strada Academiei, la intersectia cu strada Biserica Enei, langa Institutul de Arhitectura "Ion Mincu", in spatele Universitatii din Bucuresti, biserica inchinata Sfantului Ierarh Nicolae este un monument istoric reprezentativ pentru arhitectura brancoveneasca. In apropiere de aceasta biserica se mai aflau doua locasuri de cult deosebite, demolate intre timp: Biserica Enei si Biserica Sarindar.

Biserica Sfantul Nicolae Dintr-o Zi - scurt istoric

La inceputul secolului al XVII-lea, pe locul actualei biserici a fost ridicata o mica biserica din lemn, de catre postelnicul Neagu, fiul lui Mihaiu din Targsor. Potrivit traditiei locale, aceasta prima bisericuta a fost construita intr-o singura zi, lucru de la care si-a capatat si numele. Potrivit altor surse, biserica a fost zidita intr-un timp mai indelungat, ea fiind sfintita peste exact un an, in aceeasi zi cu inceperea construirii ei.

Mai apoi, terenul si bisericuta au ajuns in posesie Mariei, descendenta a primului ctitor, devenita ulterior sotia Sfantului voievod Constantin Brancoveanu si Doamna a Tarii Romanesti. Astfel, in anul 1702, gasind bisericuta "prea veche si prea mica", evlavioasa Doamna o reface din zid de caramida, ispravnic fiind Enache Vacarescu, precum aminteste pisania originala.
Pisania originala marturiseste urmatoarele: "Aceasta sfanta biserica, ce se numeste "Dintr-o zi", cu hramul "Sfantul Nicolae", a fost mai intai facuta de lemn si, invechindu-se, luminata doamna Ma**ca a Mariei Sale Constantin Brancoveanu voievod, la leat 1702 de la Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos, indemnandu-se, a facut-o toata de zid si a infrumusetat-o cu toate podoabele, spre pomenirea Mariei Sale, ispravnic fiind dumnealui Enache Vacarescu, vel logofat. In urma, la leatul 1825, in zilele Mariei Sale Grigorie Ghica voievod al patrulea, intamplandu-se de s-au ars, s-au preinoit si s-au infrumusetat, precum se vede, cu ajutorul Marii Sale Grigorie Ghica si al altor pravoslavnici, prin staruinta Dumnealui vel stolnic Stanciu, epitropul acestei sfinte biserici, ispravindu-se de preinoit la leatul 1827 sept 1."
De-a lungul secolului al XVIII-lea, aceasta biserica a fost ingrijita de "breasla barbierilor". Mai apoi, pana in anul 1830, datorita asezarii ei in spatele resedintei domnesti de pe Podul Mogosoaiei, in care au locuit Caragea Voda si Grigore Ghica, aceasta biserica a fost folosita pe post de locas domnesc. In acea perioada, din resedinta domneasca se ajungea in biserica printr-un coridor suspendat, care facea legatura cu cafasul, peste actuala strada a Academiei.

In anul 1825, un incendiu distruge acoperisul bisericii. Drept urmare, se reface partea superioara, boltile si pridvorul, retusandu-se pictura originala. Reparatiile se fac cu ajutorul domnitorului Grigore Ghica, prin marele stolnic Stanciu, punandu-se o noua pisanie, din piatra, in ziua de 1 septembrie 1827. Aceasta pisanie se afla asezata si astazi deasupra portalului sculptat in piatra, la intrarea in pronaos.

In anul 1909, biserica a cazut iarasi in ruina. Intre anii 1911-1947, biserica a fost aservita Comunitatii Ortodoxe Albaneze din Bucuresti. Locasul de rugaciune a fost reparat in anul 1915, cand s-a restaurat pictura, iar mai apoi in anul 1958. In anul 1916, biserica a fost declarata monument istoric, prin inalt Decret Regal. Intre anii 1997-1998, biserica Sfantului Nicolae a fost varuita si imprejmuita cu gard de fier.

Incepand cu anul 2005, la slujirea Bisericii Sfantul Nicolae Dintr-o Zi a fost randuit parintele Vasile Ioana, acesta efectuand ample lucrari de reparatie si consolidare, d**a proiectul arhitectului Niels Auner. Tot acum a fost refacut turnul clopotnita, in stilul original brancovenesc.

Biserica Sfantul Nicolae Dintr-o Zi a fost resfintita in ziua de 29 aprilie 2012, de catre Preafericitul Parinte Patriarh Daniel, cu prilejul implinirii a 310 de existenta si a terminarii lucrarilor de renovare.

Cu ocazia sfintirii, biserica a primit si un al doilea hram, si anume Duminica Sfintelor Femei Mironosite, in cinstea Mariei Brancoveanu, ctitorul acestei biserici sfinte. Tot cu aceasta ocazie, a fost sfintita racla cu o particica din Moastele Sfantului Ierarh Nicolae, ce va fi asezata in biserica, spre inchinare.
Biserica Sfantul Nicolae Dintr-o Zi - arhitectura
Biserica brancoveneasca Sfantul Nicolae Dintr-o Zi este zidita in forma de nava, avand absida Altarului poligonala, spre exterior. Avand o lungime de aproape douazeci si sase de metri si o latime de opt metri si jumatate, biserica are o inaltime generala de peste noua metri.

La intrare, biserica are un pridvor brancovenesc, sprijinit pe sase stalpi-coloane din caramida, formand pe fatada trei arcade inalte, iar pe lateral cate doua. Astazi, spre deosebire de infatisarea initiala, pridvorul este inchis cu geamuri.

Pronaosul, de forma patrata, este acoperit cu o calota sferica, deasupra careia, pe o baza patrata, se inalta un turn-clopotnita octogonal. Pana in anul 2005, cand a fost rezidit din caramida, asemenea celui original, biserica a avut un turn-clopotnita improvizat, construit din lemn si acoperit cu solzi de tabla. In acest turn se urca pe o scara construita in spirala si incadrata in turnul exterior atasat pronaosului, in partea de miaza-noapte.
Naosul este despartit de pronaos printr-un arc dublu. De forma dreptunghiulara, naosul este acoperit cu o calota sferica, asezata pe pandantivi. Sfantul Altarul, de forma semicirculara, este incununat cu o bolta cilindrica si cu o semicalota.
Pictura originala a bisericii s-a degradat simtitor, de-a lungul timpului. Astfel, doar icoana Sfantului Ierarh Nicolae mai putea fi observata, pe peretele vestic, deasupra intrarii in biserica. Actuala pictura dateaza din anul 1827, iar catapeteasma a fost adusa din Viena, in acelasi an.

Fatadele exterioare sunt tencuite si impartite in doua registre, aproape egale, de un brau in forma de franghie rasucita, incadrat de doua randuri de caramida zimtata. Fiecare registru este ornamentat cu arcuri in plin cintru, iar in partea superioara se afla o cornisa profilata cu trei randuri de zimti.

Cercul Militar Național

Palatul Cercului Militar Naţional este monument istoric, arhitectural, în stil neoclasic francez, ridicat din iniţiativa şi prin contribuţia financiară a ofiţerilor din Bucureşti. În 1889, generalul Eraclie Arion a lansat ideea construirii unui palat propriu care să găzduiască instituția Cercului Militar, iar locația cea mai potrivită pentru realizarea acestuia a fost terenul rămas gol după demolarea fostei mănăstiri Sărindar, aflată la intersecția dintre bulevardele Calea Victoriei cu Regina Elisabeta .
În 1911 a avut loc demararea lucrărilor de construcţie a palatului, realizându-se doar săpăturile pentru fundație. La declanșarea Primului Război Mondial, construcţia Palatului Cercului Militar s-a încheiat la roșu.

După cinci ani, Palatul Cercului Militar Național reprezenta deja un reper urbanistic al Bucureștiului. Atunci au fost finalizate lucrările pentru palat, iar inaugurarea lui, prevăzută pentru toamna anului 1916, a fost amânată din cauza intrării României în Primul Război Mondial alături de Antanta.
În timpul celor doi ani de ocupație, Palatul Cercului Militar Național a devenit sediul corpului central de gardă al comenduirii armatei germane (Hauptwache) și totodată un fel de simbol al ocupației germane; de asemenea, spații din palat au fost transformate în închisoare pentru prizonierii români și ruși, căzuți în captivitatea inamicului.
La data de 4 februarie 1923 a avut loc mult-așteptata inaugurare a clădirii.

În perioada 1949-1990, Casa Centrală a Armatei a continuat tradiția activităţilor cu caracter cultural educativ în ciuda impunerilor de ordin ideologic, venind în întâmpinarea nevoilor culturale ale cadrelor militare și ale familiilor acestora.
În prezent, Cercul Militar Național are ca scop sporirea vizibilităţii şi cunoaşterii valorilor culturii româneşti, organizarea de evenimente, oferirea de produse şi servicii specifice destinate dezvoltării în rândul personalului armatei.