Loredana Badileanu - Personal Development & Coaching

Ştii ce am observat de-a lungul experienţei mele si profesionale şi de viaţă? Că majoritatea dintre noi ne simţim vinovaţi atunci când facem lucruri pentru noi înşine.

Unii ne simţim vinovaţi chiar atunci când le facem.

Alţii, chiar numai gândul de dinainte de a face ceva pentru ei înşişi, deci numai gândul îi face să se simtă deja vinovaţi.

Alţii, trăiesc bucuria în momentul în care fac ceva pentru ei înşişi, dar apoi vine şi sentimentul de vinovăţie.

Şi mai este o categorie redusă de persoane care nu se simt deloc vinovaţi. Nici înainte, nici în timpul şi nici după. Şi ei sunt cei mai fericiţi şi mai în acord cu ei înşişi şi cu misiunea lor spirituală.

Pentru că atunci când facem lucruri pentru noi înşine, de fapt, ne iubim cu adevărat pe noi înşine. Ori aceasta este lecţia de bază, fundamentală pentru orice fiinţă umană: să înveţe să se iubească pe ea însăşi. Pentru că abia apoi va fi capabilă să iubească autentic şi alte fiinţe.

De ce ne simţim vinovaţi când facem lucruri pentru noi înşine? Cel mai frecvent, oamenii confundă iubirea de sine cu egoismul. Adică, a face ceva pentru tine înseamnă că eşti egoist.

Uite cm defineşte dex-ul egoismul: “preocupare exagerată față de propria persoană și de interesele personale, în dauna intereselor și drepturilor celorlalți”. Mai citeşte o dată finalul: în dauna intereselor şi drepturilor celorlalţi.

Evident că uneori ceea ce faci sau spui poate avea un impact negativ asupra unor persoane. Dar: o faci cu acest scop? O faci cu această intenţie? Sau o faci pentru că aşa este bine pentru tine?

Citeşte încă o dată definiţia egoismului. Scrie clar: “în dauna intereselor şi drepturilor celorlalţi”. Ăsta este scopul tău? Intenţia ta? Sau este doar o urmare, o consecinţă, un efect care nu are de-a face cu intenţia ta?

Mai multe explicatii si exemple gasesti aici:

Iubire de sine sau egoism? Ştii ce am observat de-a lungul experienţei mele si profesionale şi de viaţă? Că majoritatea dintre noi ne simţim vinovaţi atunci când facem lucruri pentru noi înşine. Unii ne simţim vinovaţi chiar…

Știi vorba aia cu „M-a împroșcat X cu noroi”? Îți amintești cm te-ai simțit atunci? Murdărit, jignit, furios, dezamăgit, frustrat… una dintre ele sau mai multe. Cert este că dacă ai folosit expresia aceasta, cu siguranță vorbele lui „X” au avut impact negativ asupra ta.

Adultul nu suferă niciodată. Suferă doar copilul din el. Când copilul este vindecat, fericit, iubit și acceptat, adultul este și el la fel.

Nimic nu este despre prezent. Prezentul este clipa de aici și acum, în perfectă armonie. Când ai sentimentul că suferi acum, în prezent, este, de fapt, despre suferința din trecut, nevindecată încă.

Noroiul altora nu te atinge și nu te murdărește. Este al lor. Dacă tu nu îl primești, el nu există. Dacă te atinge și te murdărește, înseamnă că este și al tău. Adică tu crezi că îl meriți. Și ți-l asumi.

Crezi că îl meriți pentru că l-ai mai primit. Când erai copil și primeai orice. Pentru că un copil nu știe că poate și să nu primească. Este egocentric și consideră că tot ceea ce este în realitatea lui este despre el.

Tu ești adult. Poți decide, știind că dacă ceilalți te jignesc, este nevoia lor de a face asta și nu are legătură cu tine. Tu doar ești acolo ca supapă pentru ei. Dar, tu îți atragi această experiență pentru a vindeca în tine copilul care a suferit fiind jignit.

Fii adultul care are grijă nu doar de copiii biologici, ci și de copilul din el. Nu te mai ascunde și nu mai nega, dând vina pe alții. Când cineva aruncă asupra ta cu noroi, lasă orgoliul și vindecă acel copil din tine. Acum tu ești responsabil de asta, nu alții. Tu ești cel care să aibă grijă de el, nu alții. Poți. Oricând.

Despre critici, jigniri și judecata celorlalți. Explicații și soluții. Știi vorba aia cu „M-a împroșcat X cu noroi”? Îți amintești cm te-ai simțit atunci? Murdărit, jignit, furios, dezamăgit, frustrat… una dintre ele sau mai multe. Cert este că dacă ai fo…