Sonia Kalman Poems

Gagici pe peliculă.

Labe

În lumea mea rămâi precum o labă
de cățel
amputată din pricini legate de abuz domestic
te-am luat te-am scuipat ți-am pus scotch
am legat cu sârmă
și tot nu te-am putut lipi la loc în viața pe care o trăiesc acum

ești ca o pată pe un tablou făcută dintr-un șters accidental
cu latul palmei
exiști dar nu ai sens.

În lumea mea rămâi precum o amintire a unei labe
de urs
agățată pe un perete al unei cabane de munte
unde nu mai intră de mult niciun turist.

De-a storsul, Alemand

când noapte tace precum o libelulă stoarsă de organe
abia atunci ochiul meu stâng își recuperează ceața
primăvara mai stoarce și ea din ce are până să se hotărască să moară
împreună cu toți născuți sub zodia ei
ce să am să iți povestesc, Alemand
ție nimic și mie totul
aș da orice să fiu în locul ei să iți pot vorbi mereu
aș da orice să mă trec de pe cartelă pe abonament
în ceea ce privește dragostea dintre noi
prieteni nu mai am sau dacă am nu-i mai cunosc
aș da orice să fiu o libelulă stoarsă ale cărei organe iți rămân în palmă
sub formă de suc
sau primăvara aia care mi-a propus cândva să mă ajute cu moartea
și mă tot minte