Moldovanii

M-am tot perpelit gândindu-mă ce activități să avem în vacanța dintre semestre. Hmm… unele idei mai fezabile, altele foarte costisitoare. Și, până la urmă, am decis.

„Plecăm într-o aventură?”, trag de copil și-l întreb la răsăritul soarelui.
Se întinde, se întoarce pe partea cealaltă și aud un „da” somnoros.
„Atunci hai să mergem. Eu te îmbrac, iar tu mai moțăi nițel”, îl încurajez.

De unde, s-a trezit cu totul: vesel, curios, fericit șiii… entuziasmat, de ce nu?

Am pus la punct bagajul, care trebuia să conțină doi rucsaci — unul pentru mama și altul pentru bebe — plus Joolz-ul din dotare.

Cum planurile de acasă nu se potrivesc cu cele de la fața locului, am mai adăugat o sacoșă cu merinde. 🤣

Și-am încălecat pe ceva sute de cai putere înspre Gara de Nord. 😁 Destinația: Brașov.

CFR Călători nu ne-a surprins plăcut de această dată: 30 de minute întârziere, îmbarcare total inaccesibilă pentru bagaje multiple. Parcă mă uitam cu jind la companiile private, care nu aveau atâtea scări de urcat, iar ușile erau mult mai largi — încât nu-ți spargi borcanul cu zacuscă de pereții vagonului, vorba vine.

M-a mai surprins și alaiul de elevi care plecau în excursie la Sinaia/Bușteni. Imediat ce am trecut de aceste două stațiuni, s-a eliberat vagonul.

Despre toaleta din tren, cuvintele sunt de prisos. A fost, cred, prima oară în viața mea când am intrat în toaleta trenului — dar doar ca să ne spălăm pe mâini. Copilul, harnic din fire, mi-a cerut un șervețel umed să șteargă masa din fața lui. Și dacă n-a frecat-o întruna… Lună a făcut-o!

Și, cm spuneam, din tot alaiul de pe peron, din tren, cu tot bagajul meu, ajutorul a fost nul. Ba chiar erau în stare să calce peste copil, să-l confunde cu o valiză. Nici vorbă să mă întrebe dacă mi-ar fi utilă o mână de ajutor.

M-am descurcat, nu vă agitați. În ciuda faptului că aveam emoții la coborâre — îmi era teamă să nu plece trenul înainte să ne descărcăm noi, cu tot cu bagaje. Atunci, abia atunci, o fată m-a întrebat dacă vreau să mă ajute cu căruțul, să-l coboare ea.

După ce ne-am organizat nițel, am tras aer în piept și am stat cu inima strânsă să nu cedeze bara căruțului la coborârea în pasaj. Atunci, abia atunci, un cuplu mi-a luat o parte din greutate. Greu, al naibii de greu, zici c-am cărat pietre de râu. Dar era și aia prețioasă în căruț. 😉

Cu Bolt-ul a mers strună. Până la Cluj nu folosisem astfel de aplicații, dar uite că de atunci profit ori de câte ori am ocazia și, până acum, a mers totul ca pe roate.

La cazare am confundat locațiile (și bine am făcut, că la câte scări aveam de urcat acolo, începeam să mă târăsc și nici de schimburi nu mai aveam nevoie 🤣). Însă am fost ușor neplăcut surprinsă când mi s-a transmis că nu este gata camera, ci peste o oră-două. Și n-aș fi fost așa dacă nu mă întrebaseră de două ori (DA, de două ori!) la ce oră estimăm că ajungem. La ce au mai întrebat, mă întreb și acum. 😏

Baloane de cumpărat nu mai există în Piața Sfatului — mi-aș fi dorit. Dar sunt turiști, sunt oameni… o mulțime!

Mâncare bună am găsit, chiar am mers la sigur, acolo unde știam că e „papa bun”. Și nu s-au dezis de sash-ul conferit!

Și-am încălecat pe două perne, am visat frumos, iar a doua zi am luat-o la deal.

„Vrei să-ți fac o surpriză?”
„Ce e?”
„Să mergem sus, pe munte.”

Ușor nedumerit, a acceptat. Și, dă-i, măgărușule, dă-i și împinge căruțul cu copilul și merinde către telecabină.

În ciuda vântului care a bătut tare-tare, încât nici urșii nu au fost scoși din bârlog, a fost o experiență plăcută la aproape 1000 m altitudine.

Am petrecut puțin peste două ore sus, pe munte, până am luat-o înapoi spre oraș, că ne aștepta trenul în gară — și am cam fost cât pe-aci să-l pierdem.

Din păcate, la telecabină accesul pentru persoane cu dizabilități sau părinți cu copii mici nu este facil. Lift există, dar, deocamdată, nu e pus în funcțiune. Să știți la ce să vă așteptați. Iar parcarea pentru cărucioare, jos, la baza muntelui, se face ad-hoc. 45 de lei costă biletul dus-întors, copilul a călătorit gratuit.

Și, cm înainte de plecare mă gândeam pe unde să ne plimbăm, că vom avea atââât de mult timp la dispoziție și parcă prea puține lucruri de făcut sau de văzut, ei bine… în afară de Piața Sfatului și telecabină n-am bifat mare lucru. 🤣
Nici măcar în Turnul Sfatului n-am urcat, nici în Biserica Neagră n-am intrat, pentru că se încheiase programul. Dar ne-am plimbat nițel prin centru, am dansat, am alergat.

Chiar, vreți mai multe informații despre restaurantul Panoramic? Despre prețuri, atmosferă? Temele le-am făcut — doar să le mai pun pe hârtie ar trebui.