Avocat Petre Enache

Pentru părinții care nu se află relații de bună înțelegere, în cazul in care sunt despărțiți, separați ori divorțați..., poate ajută...!

"Distrugerea relației unui copil cu celălalt părinte va fi considerată violență psihologică."
Propunerea, adoptată în formă tacită.
Astfel Legea 272/2004 va fi modificată în sensul:
"Înstrăinarea părintească, care nu este altceva decât împiedicarea sau distrugerea, fără motiv, de cele mai multe ori, pe fondul unui divorț, a relației pe care copilul o are cu celălalt părinte va fi considerată formă a violenței psihologice, iar existența ei va avea o serie de urmări juridice, potrivit unui proiect de lege ce se consideră adoptat tacit la Senat, deoarece nu a fost dezbătut și votat în termenul legal. Astfel, printre altele, existența înstrăinării părintești va avea impact asupra stabilirii exercitării exclusive a autorității părintești sau asupra deciziei de stabilire a domiciliului unui copil la locuința unuia dintre părinți.

Stabilirea existenței unei situații de înstrăinare părintească va avea și o serie de efecte juridice. Printre altele, existența acestei situații va fi avută în vedere atunci când se face analiza generală a interesului superior al copilului, la stabilirea exercitării exclusive a autorității părintești, la stabilirea locuinței copilului la domiciliul unuia dintre părinți și la stabilirea modului în care se vor desfășura relațiile personale ale copilului cu părintele la care nu locuiește.

Potrivit proiectului de lege, înstrăinarea părintească va crea prezumția simplă că este în interesul copilului ca autoritatea părintească să fie exercitată exclusiv de către părintele înstrăinat, ca urmare a violenței psihologice la care părintele care înstrăinează și-a supus copilul.

În plus, în astfel de situații, din motivele amintite, înstrăinarea părintească va putea înclina balanța către stabilirea locuinței copilului la părintele înstrăinat.

Atunci când locuința va fi stabilită, totuși, la părintele care înstrăinează, judecătorii vor trebui să decidă aplicarea mai multor măsuri de remediere a înstrăinării părintești, printre care și:
-fixarea unui program amplu de relații personale între părintele înstrăinat și copil, astfel încât să fie descurajate eventualele acțiuni suplimentare de înstrăinare părintească;
-stabilirea unor penalități financiare semnificative pentru părintele care înstrăinează, în cazul nerespectării programului de relații personale;
-stabilirea unor ședințe de consiliere psihologică pentru copil și părintele înstrăinat."

Inalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că din interpretarea dispoziţiilor art. 1847 şi următoarele și a art. 1890 vechiul Cod civil rezultă că prescripția achizitivă trebuie opusă doar fostului proprietar al imobilului în litigiu, în considerarea efectului juridic al uzucapiunii de sancţiune civilă faţă de titularul nediligent care a permis ieşirea bunului din patrimoniul său. În măsura în care, însă, nu este posibilă identificarea fostului proprietar al terenului ce face obiectul cererii, ori a altor persoane care ar fi interesate în contestarea uzucapiunii sau acesta a decedat și nu s-a dezbătut succesiunea vacantă, calitatea procesuală pasivă se prezumă, prin dispozițiile legii, că aparţine unității administrativ – teritoriale, în a cărei rază teritorială se află imobilul, ca titulare ale patrimoniului imobiliar. Prin urmare, legitimare procesuală pasivă a unităţii administrativ teritoriale nu decurge, în mod arbitrar, din faptul neidentificării unui alt pârât, ci se întemeiază pe dispozițiile art. 26 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, relative la caracterul potenţial de bun fără stăpân al terenului în litigiu. Altfel, s-ar putea ajunge, în situația particulară a inexistenței unei persoane care să pretindă un drept de proprietate asupra nemișcătorului, în calitate de proprietar sau de moștenitor al proprietarului inițial al terenului, la respingerea acțiunii în constatarea dobândirii dreptului de proprietate, prin efectul prescripției achizitive, deși sunt îndeplinite condițiile legale pentru a uzucapa, pe considerentul că unitatea administrativ – teritorială este lipsită de legitimare procesuală pasivă, ceea ce ar echivala cu lipsirea reclamantului de orice posibilitate de valorificare a dreptului său. (Decizia nr. 1513 din 15 iulie 2020, pronunțată de Secţia I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în ÎCCJ. Buletinul Jurisprudenței 2020, pag. 43-44)

De interes general.
Legea generală a contravențiilor a fost modificată cu privire la competența de soluționare a plângerilor. În legea veche competența de soluționare aparținea judecătoriei de pe raza teritorială unde s-a săvârșit fapta contravențională. Acum, dacă ați luat o amendă și vreți să o contestați, puteți alege între judecătoria unde ați luat amendă și judecătoria de pe raza unde aveți domiciliul.

Important!
A fost aprobată OUG 22/2022 prin care se abrogă ordonanța 129/2021, ce stabilea că, la intrarea în România trebuie să completezi un formular digital, cu 72 de ore mai înainte sau în 24 de ore de la intrarea în țară .
Odată cu această abrogare, amenzile date pentru necompletarea formularului trebuie anulate în baza retroactivității legii în materie contravențională , dispoziții cuprinse în art. 12 din OG nr. 2/2001 astfel cm acesta este interpretat conform art. 47 din OG2/2001, art. 4 Cod penal și Decizia 651/2018 a Curții Constituționale. Așadar, instanțele trebuie să țină seama de retroactivitatea legii contravenționale doar dacă ați atacat PVC. Cu toate acestea, dacă nu ați atacat și fiscul vă execută se poate face contestație la executare silită.