LAPAR

Influența irigației asupra însușirilor fizice ale solului

Irigația favorizează transferul de materie și energie spre plantă și, aplicată rațional, are efecte favorabile asupra recoltelor. Sub aspect strict pedologic însă, irigația nu contribuie la îmbunătățirea proprietăților fizico-chimice și mecanice ale solului. Surplusul de apă introdus artificial în circuitul hidrologic crește umiditatea solului, activează alterarea mineralelor, mineralizarea materiei organice și levigarea particulelor argiloase și a substanțelor fertilizante. Efectele negative se accentuează îndeosebi când irigația nu se aplică rațional, abaterile de la regimul optim putând conduce la scăderea recoltei și, în cazuri grave, la scoaterea temporară din circuitul agricol a unor suprafețe întinse prin salinizare, solonețizare, înmlăștinare sau eroziune.

În analiza efectului asupra proprietăților fizice trebuie avute în vedere condițiile naturale în care se aplică irigația, în funcție de adâncimea apei freatice: soluri automorfe, cu apa freatică sub 5–6 m, neinfluențate de franjul capilar; soluri freatic-umede, cu apa freatică între 3 și 5 m, la care partea inferioară a profilului poate fi influențată de franjul capilar; și soluri hidromorfe, cu apa freatică până la 3 m, unde franjul capilar ajunge frecvent la suprafață. Prima categorie se pretează cel mai bine la irigat, iar modificările solului depind de calitatea apei, de normele de irigare și de agrotehnica aplicată.

Principala formă de degradare fizică este compactarea, respectiv distrugerea stării structurale. Aceasta se manifestă ca urmare a intensificării agriculturii prin irigație și mecanizare, mai ales când cele două se aplică concomitent: numeroase lucrări mecanizate se execută pe soluri suficient de umede și susceptibile la compactare. Sistemele de agricultură irigată intensivă, cu un număr sporit de recolte anual, amplifică această tendință prin creșterea numărului de lucrări mecanizate. În astfel de condiții s-a constatat o creștere a greutății volumetrice a solului pe adâncimi apreciabile, comparativ cu variantele neirigate.

Fenomenul nu se manifestă însă cu aceeași intensitate la toate solurile. Pe unele cernoziomuri, după mai mulți ani de irigație, nu s-au constatat transformări fizice semnificative statistic. În schimb, pe solurile formate pe materiale loessoide foarte afânate, irigația îndelungată poate determina creșterea greutății volumetrice, creșterea rezistenței la penetrare și scăderea conductivității hidraulice.

Există și situații în care irigația ameliorează starea fizică. Pe unele soluri de pajiște, aplicarea îndelungată a irigației a condus la micșorarea greutății volumetrice și la creșterea porozității totale și a procentului de agregate stabile, ca urmare a dezvoltării mai intense a sistemului radicular al ierburilor și a aluviunilor aduse de apa de irigat.

Concluzia practică este că efectul irigației asupra însușirilor fizice nu este unic, ci depinde de tipul de sol, de materialul parental, de regimul de irigare și de agrotehnica aplicată. Pe solurile cu structură instabilă și pe cele lucrate în condiții de umiditate ridicată, riscul de compactare este real și trebuie prevenit prin respectarea normelor de udare și a stării de umiditate la efectuarea lucrărilor mecanizate.

🇪🇺 EU Weekly Brief | 13-17 July

📊 Consiliul UE a adoptat, la 10 iulie, recomandările specifice de țară pentru 2026, formulate în cadrul Semestrului European. Pentru România, mesajul este clar: țara noastră rămâne singurul stat membru aflat în situația unor dezechilibre macroeconomice excesive și înregistrează cel mai ridicat deficit bugetar din UE în 2025.

Ce înseamnă acest lucru pentru antreprenori? În primul rând, faptul că o serie de reforme solicitate de mediul de afaceri se regăsesc acum printre prioritățile europene adresate României.

Dincolo de indicatorii macroeconomici, documentul stabilește direcții de reformă care vizează în mod direct mediul de afaceri:
📌 Consolidarea fiscală și asigurarea sustenabilității finanțelor publice;
📌 Accelerarea reformelor și a investițiilor, prin implementarea PNRR și utilizarea eficientă a fondurilor europene;
📌 Creșterea competitivității, prin reducerea birocrației, îmbunătățirea reglementării, digitalizare și sprijin pentru inovare și IMM-uri;
📌 Investiții în tranziția verde și infrastructură, inclusiv în energie și transport;
📌 Dezvoltarea competențelor și a pieței muncii;
📌 Consolidarea protecției sociale și îmbunătățirea serviciilor publice.

IMM România, membră SMEunited, va urmări îndeaproape implementarea acestor recomandări și va continua dialogul cu autoritățile pentru ca acestea să fie transpuse în reforme și măsuri cu impact real asupra mediului antreprenorial.

"IMM Romania - Lideri pentru Europa", ID350872 - proiect cofinantat de Uniunea Europeana din Fondul Social European Plus prin Programul Educatie si Ocupare 2021–2027

Solurile halomorfe – pământurile afectate de săruri

Dacă până acum am vorbit despre soluri fertile sau despre soluri care pot deveni productive printr-o bună gospodărire, solurile halomorfe ne arată cât de mult poate influența apa calitatea pământului.

Acestea sunt cunoscute și sub numele de soluri sărăturate, deoarece conțin cantități mari de săruri care îngreunează dezvoltarea plantelor. În România ocupă aproximativ 400.000 de hectare și se întâlnesc în Câmpia de Vest, Câmpia Română, Podișul Moldovei, Dobrogea, Podișul Transilvaniei și în jurul unor lacuri sărate, precum Amara, Balta Albă sau Ianca.

Cum apar aceste soluri?

În multe dintre aceste zone, apa freatică se află aproape de suprafață și conține săruri dizolvate. În perioadele calde și secetoase, apa urcă prin capilaritate spre suprafața solului. Acolo se evaporă, dar sărurile rămân și se acumulează în timp. Cu cât apa freatică este mai aproape de suprafață și mai bogată în săruri, cu atât fenomenul este mai intens.

Ce tipuri de soluri halomorfe există?

Cele mai cunoscute sunt solonceacurile, în care sărurile sunt prezente chiar la suprafața solului. Uneori pot fi observate ca o crustă albicioasă, iar pe astfel de terenuri cresc doar plante adaptate la salinitate.

Un al doilea tip îl reprezintă solonețurile. În cazul lor, problema nu este doar cantitatea de săruri, ci și conținutul ridicat de sodiu. Solul devine foarte compact, apa pătrunde cu dificultate, iar rădăcinile plantelor se dezvoltă greu.

Mai rar întâlnite sunt solodiile, rezultate din transformarea în timp a unor solonețuri.

Pot fi folosite în agricultură?

Da, însă numai după lucrări de ameliorare. În funcție de tipul de sol, se folosesc amendamente precum gipsul sau calcarul, se aplică spălarea sărurilor prin irigare și, foarte important, se realizează drenajul pentru a coborî nivelul apei freatice.

Fără drenaj, sărurile revin treptat la suprafață, iar efectele lucrărilor de ameliorare sunt doar temporare.

O provocare tot mai actuală

Salinizarea nu este doar un fenomen natural. Ea poate apărea și ca urmare a unei irigări necorespunzătoare, mai ales atunci când se utilizează ape cu un conținut ridicat de săruri sau când drenajul este insuficient. Acest proces, numit salinizare secundară, poate transforma în timp un teren productiv într-unul dificil de cultivat.

Solurile halomorfe ne arată că apa poate fi atât un aliat, cât și un adversar al agriculturii. Atunci când este gestionată corect, susține fertilitatea solului. Când însă aduce și concentrează săruri în zona rădăcinilor, poate limita puternic producția agricolă.