Ciprian Rus

✅ Parlamentul a adoptat legea prin care statul român își face, pentru prima dată, inventarul resurselor digitale publice.

Sună tehnic, dar este, de fapt, o chestiune foarte simplă:

Știe statul român ce infrastructură digitală are?
Știe câte site-uri oficiale folosește?
Câte aplicații a cumpărat sau dezvoltat?
Ce licențe software plătește?
Ce domenii, adrese de e-mail și numere de telefon oficiale utilizează?
Cine răspunde de ele?

De prea multe ori, răspunsul este: nu suficient de clar.

Iar când statul nu știe exact ce are, apar probleme pe care le plătim cu toții: proiecte IT duplicate, licențe cumpărate fără imagine de ansamblu, sisteme care nu comunică între ele, vulnerabilități de securitate și confuzie pentru cetățeni.

Prin legea pe care am inițiat-o, creăm Platforma Națională a Infrastructurii Digitale Publice - PNIDP, adică inventarul digital al statului.

PNIDP va reuni într-o evidență unitară resursele digitale folosite de instituțiile publice: domenii, subdomenii, site-uri, portaluri, aplicații, platforme, licențe software, echipamente IT, proiecte digitale, adrese de e-mail și numere de telefon oficiale.

Foarte important: nu vorbim despre acces la conținut, nu vorbim despre supraveghere și nu vorbim despre datele personale ale cetățenilor. Vorbim despre metadate administrative: ce există, cui aparține, cine răspunde și care este statutul acelei resurse.

Este o lege despre ordine, responsabilitate și bună administrare.

Nu putem construi servicii digitale moderne pe haos.
Nu putem securiza ceea ce nu cunoaștem.
Nu putem reduce risipa dacă nu avem o evidență clară a ceea ce plătim și folosim.

PNIDP este un pas necesar pentru un stat mai organizat, mai sigur și mai respectuos cu cetățenii și firmele care au nevoie de servicii publice digitale simple și coerente.

Legea mai trebuie promulgată pentru a intra în vigoare.

Adio copie de buletin, suntem cu un pas mai aproape.

Inițiativa mea legislativă prin care eliminăm cererea de copii după actele de identitate în relația cu statul a primit raport de admitere, cu amendamente admise, în Comisia pentru administrație publică și în Comisia juridică ale Senatului.

Ce înseamnă asta, concret?

Că statul nu ar trebui să te mai pună să vii cu xerox după buletin, scan după acte sau PDF-uri încărcate pe platforme pentru date pe care tot statul le are deja.

Dacă o instituție are nevoie să îți verifice identitatea, domiciliul sau reședința, trebuie să o facă direct, legal și securizat, în registrele statului. Nu să te transforme pe tine în curier între ghișee.

Această lege spune un lucru simplu:
➡️ statul verifică
➡️ cetățeanul nu mai cară hârtii aiurea
➡️ instituțiile care continuă să ceară sau să păstreze copii după actele de identitate pot fi sancționate
➡️ regulile de aplicare vor fi stabilite unitar, prin hotărâre de Guvern

Le mulțumesc colegilor din comisiile Senatului pentru susținere și pentru amendamentele admise, care au făcut proiectul mai clar și mai aplicabil.

Urmează votul în plenul Senatului.

România trebuie să iasă din epoca lui „adu copie după buletin”.

Respectul pentru cetățean începe și cu lucrurile aparent mici, dar care consumă timp, nervi și încredere în stat.

Știi momentul acela în care ajungi să ai nevoie de un serviciu medical și, în loc să fie suficient ca sistemul să verifice electronic dacă ești asigurat, ți se cere încă o hârtie?

O adeverință.
O dovadă.
Un drum în plus.
Timp pierdut. Nervi. Birocrație.

Vreau să corectăm asta. ✅

Am pregătit o propunere legislativă prin care dovada fizică a calității de asigurat să nu mai fie cerută atunci când această calitate poate fi verificată electronic prin sistemele CNAS.

Pe scurt:
🔹 nu eliminăm verificarea calității de asigurat;
🔹 nu schimbăm cine este asigurat și cine nu;
🔹 nu modificăm contribuțiile;
🔹 nu eliminăm cardul de sănătate;
🔹 eliminăm doar hârtia inutilă, acolo unde sistemul poate verifica electronic.

Avantajele sunt clare:
✅ mai puține drumuri pentru pacienți;
✅ mai puțin timp pierdut la ghișee;
✅ mai puțină presiune pe casele de asigurări;
✅ reguli mai clare pentru medici, farmacii și furnizori;
✅ dovadă electronică sigură, trasabilă și validă juridic;
✅ mai puține situații în care omul este pus să demonstreze pe hârtie o informație pe care statul o poate verifica singur.

Propunerea prevede ca verificarea electronică să devină regula, iar adeverința fizică să rămână doar pentru situații excepționale, de exemplu când sistemul nu funcționează sau când datele nu pot fi verificate temporar.

Mai mult, dovada verificării electronice va putea fi generată automat, sigilată electronic de CNAS și folosită ca probă, fără ca pacientul să mai fie purtat pe drumuri.

Pentru mine, digitalizarea reală înseamnă lucruri simple, care se simt în viața de zi cu zi:
- mai puține hârtii,
- mai puține drumuri,
- mai mult respect pentru timpul oamenilor.

Începem cu un document concret: dovada fizică a calității de asigurat.

Regula trebuie să fie simplă:
📌 statul verifică electronic;
📌 pacientul nu mai plimbă hârtii.

În următorii ani, Europa va face un pas uriaș spre o identitate digitală comună: EUDI Wallet, portofelul european de identitate digitală.

Nu vorbim doar despre „buletinul pe telefon”.

Vorbim despre o infrastructură prin care cetățenii vor putea dovedi cine sunt, ce drepturi au, ce calificări au, ce documente dețin și vor putea accesa servicii publice și private într-un mod sigur, verificabil și interoperabil.

🏦 banking și asigurări
📱 telecomunicații
🎓 educație
💼 muncă și calificări profesionale
🚆 transport public
✈️ turism
🛒 comerț online
🔐 autentificare fără parole
🧒 verificarea vârstei online
🏛️ servicii publice digitale

Toate acestea pot deveni mai simple dacă avem un strat european de încredere digitală.

Dar pentru România întrebarea esențială este alta:
Cum facem ca această infrastructură să fie cu adevărat folosită de oameni?

Cetățeanul nu se trezește dimineața gândindu-se la „credentiale verificabile”, „interoperabilitate” sau „arhitectură digitală europeană”.

Cetățeanul vrea lucruri simple:
- să își schimbe buletinul fără drumuri inutile;
- să primească notificări când expiră un document;
- să nu mai ducă adeverințe de la o instituție la alta;
- să poată plăti taxe și amenzi dintr-un singur loc;
- să vadă ce date are statul despre el;
- să poată depune o cerere fără să caute pe zece site-uri diferite;
- să primească răspunsuri clare, nu birocrație digitalizată prost.

De aceea cred că România are nevoie de Aplicația Mobilă Unică a statului român.

O aplicație care să devină punctul unic de acces la serviciile publice digitale.

Nu încă o aplicație în plus.
Nu încă un cont separat.
Nu încă un portal care arată bine în prezentări, dar pe care oamenii nu îl folosesc.
Ci o interfață simplă, sigură și coerentă între cetățean și stat.

EUDI Wallet poate fi motorul de încredere. Aplicația Mobilă Unică trebuie să fie experiența concretă a cetățeanului.

Prin ea, România poate conecta:
✅ identitatea digitală
✅ documentele personale
✅ notificările oficiale
✅ plățile către stat
✅ cererile și formularele digitale
✅ serviciile publice centrale și locale
✅ accesul la datele proprii
✅ relația cu instituțiile publice

Aici este miza reală.

Nu să digitalizăm fiecare instituție separat, fiecare cu aplicația ei, contul ei, parola ei și procedura ei.

Ci să construim o arhitectură națională coerentă, în care cetățeanul are o singură poartă de intrare, iar instituțiile lucrează în spate interoperabil.

Pentru că adevărata digitalizare nu înseamnă să muți ghișeul pe telefon.

Înseamnă să faci ghișeul inutil.

România nu trebuie să privească EUDI Wallet ca pe o obligație europeană pe care o bifăm administrativ.

Trebuie să îl folosim ca oportunitate pentru a construi următorul pas major: statul român în telefonul cetățeanului, simplu, sigur și util.

Aplicația Mobilă Unică nu este despre tehnologie de dragul tehnologiei.
Este despre timp câștigat.
Despre mai puține drumuri.
Despre mai puține hârtii.
Despre mai mult respect pentru cetățean.
Și despre un stat care, în sfârșit, începe să funcționeze în jurul oamenilor, nu invers.