Vibrations Classical

Seară după seară, ne-am urcat pe scenă fără să știm exact cm va fi. Am avut partituri, dar nicio garanție. Doar repetiții, emoție și încredere în ce putem construi împreună.

La final, când muzica se oprea și luminile rămâneau calde peste sală, simțeam ceva ce nu se poate repeta de la un concert la altul. O combinație rară de oboseală, mulțumire și bucurie sinceră că a ajuns exact cm trebuia.

Privind înapoi, nu ținem minte toate notele, dar știm exact cm se simțea acel final în care rămâneai câteva secunde în plus pe scenă, cu gândul că a meritat tot.

Sunt și zile fără concert. Zile fără aplauze, dar tocmai în ele se adună lucrurile care contează.

Într-o zi fără public, repetăm. Ne consultăm. Căutăm un loc liniștit. Ne enervăm uneori, dar ne ținem unii pe alții în echilibru. E o parte din Vibrations care nu se vede de pe scenă, dar care face să funcționeze tot ce se întâmplă pe ea.

Și poate că, în felul ăsta, învățăm să ne cunoaștem nu doar ca muzicieni, ci și ca oameni care trăiesc muzica împreună.