Methos Construct Eng

Cineva vorbea de vulgaritate intelectuală. E o asociere de cuvinte care nu este familiară multor români, și este evident că renunțarea la gândirea critică naște monștrii. Mă refer aici, la contextul actual, socio-politic. Surprind în acest sens la semenii mei, o intoleranță la gândire, la discernământ și pe fond, la bunul simț. Mulți spun ca suntem într-un context complicat. Poate că suntem. Dar n-ar fi rău să vedem și cm s-a creat contextul amintit- spun acest lucru în ideea că poate reușim să vedem întreg tabloul, nu numai micile detalii care-i aparțin. Mă întorc totuși la vulgaritate, ca să nu mă pierd în labirintul gândurilor care mă bântuie. Astfel, mă întreb ce determină acest popor să cocheteze cu derizoriul, cu lipsa discernământului și în final cu nihilismul?! Nu că ar fi acest termen subiect comun de reflecție, dar întrebarea rămâne. Dincolo de mediocritatea siderantă a clasei politice, de lipsa de promovare a elitelor intelectuale- care nu lipsesc în această țară, și de nemulțumirea absolut justificată de involuția clasei politice din ultimele decenii, te întrebi totuși, ca un om care nu renunță la liniile directoare sprijinite pe bunul simț/conștiință, de ce?! De ce ți-ai dori ca reprezentanți la nivelul cel mai înalt al statului, oameni care deși se declară împotriva sistemului sunt oameni care fac abstracție de toate rigorile rațiunii. Pare de neconceput, dar riscăm să ne trezim într-o distopie. Orwell pentru cei care au intrat în contact cu opera lui, pare mai actual ca oricând. N-aș vrea să spun că fac apel la discernământ, dar cred că fiecare dintre noi ar trebui măcar să se roage pentru a obține acest dar. ,,De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar păzi Domnul cetatea, în zadar ar priveghea cel ce o păzeşte." Așa să fie!