Edu IsoConstruct

Cel mai important atu pe care îl are izolația cu spumă poliuretanică, este eficiența termică ridicată, ce se reflectă prin coeficientul de conductivitate scăzut. Acesta reprezintă capacitatea materialului de a se opune schimbului de căldură. Cu cât acest coeficient este mai mic, cu atât materialul este un izolator mai bun.
Spuma poliuretanică este de departe cel mai eficient material izolator existent, având un coeficient de conductivitate λ=0.020-0.028W/mK, dacă vorbim de celulă închisă sau λ=0.033-0.038W/mK, dacă vorbim de celulă deschisă.
Spre comparație vata bazaltică sau celuloza au coeficientul de conductivitate λ=0.033-0.040W/mK și aici vorbim de conductivitate efectivă, adică λ0, măsurată în fabrică la umiditate 0. În realitate, coeficientul de conductivitate al acestor materiale, este reprezentat de conductivitatea de calcul, λc și depășește valoarea de 0.04W/mK, atunci când luăm în calcul și umiditatea din aer.
Astfel spuma poliuretanică cu celulă închisă este de aproximativ de 2 ori mai eficientă decât materialele clasice, fără a lua în calcul eliminarea punților termice.
În acest caz, cauza pierderilor de căldură este aceea că la nivelul clădirii lipsește elementul de izolare. Izolația anvelopează clădirea precum un combinezon, la nivel de articole vestimentare, dacă am extrapola. Degeaba am încerca să ne încălzim iarna dacă am îmbrăca un tricou și pantaloni scurți. Am pierde căldura pe care organismul încearcă o producă, dar pe care noi nu o reținem.
În plus, cea mai mare parte a căldurii se pierde la nivelul capului și, într-un mod similar, așa se întâmplă și în cazul clădirilor, care pierd temperatura cel mai des prin partea superioară, adică la nivelul acoperișului.
Așadar, nu consumurile sunt problema, ci faptul că o clădire are nevoie de “îmbrăcăminte”, care să conserve temperaturile interioare și să eficientizeze costurile.