Reporter

Sculptura DISPĂRUTĂ peste noapte în EPOCA imobiliară Mazăre, Fata pe tobogan, opera Adei Geo Medrea, continuă VIRTUAL să existe ca un simbol tăcut al Mamaiei.

Cu eleganța ei sportivă, întâmpina odinioară turiștii, invitându-i la bucuria verilor senine și a jocului liber sub soare. Soarta „Naiadei”, asemenea destinului stațiunii, a fost însă cruntă: sacrificată zeului Mercur, de către Mazăre și „heruvimii” săi lacomi, coborâtori din munții Pindului.

Constanța păstrează încă urmele mâinilor Adei Geo Medrea. La Muzeul „Ion Jalea”, Timonierul veghează neclintit, cu privirea înfiptă în mare, pe locul destinat încă din 1928 Monumentului Dobrogei. El perpetuează măiestria sculptoriței care a dat trup și suflet grațioaselor figuri feminine, Melancolia, Prietenia, Naiada, într-o liniște ce sfidează timpul.

Ada și Cornel Medrea și-au transformat iubirea în piatră și bronz, lăsând litoralului românesc o moștenire de frumusețe. Legenda Mamaiei rămâne singurul monument de artă publică plămădit împreună de cei doi, odinioară o bijuterie a stațiunii, astăzi doar o amintire a unei armonii pierdute.

Între anii 1959 și 1964, Cornel Medrea a înălțat pe țărm sculpturi monumentale, începând cu grandiosul ansamblu Pescarii de pe faleza Constanței și continuând cu alegorii dedicate feminității: Nufărul, Primăvara, Maternitate, Răsărit de soare, Sirena, Delfinul. Toate par să fi crescut din mare, ca niște rugăciuni de piatră.

La Mamaia, Ada Geo Medrea a întrupat legenda naiadelor, spiritele tainice ale apelor dulci. Născute din limpezimea râurilor, a lacurilor și a izvoarelor, ele sunt chipul purității și al eternității naturii. Cu trupuri fragile și mișcări unduitoare, asemenea valurilor pe care le ocrotesc, naiadele dansează în lumina lunii, nevăzute de ochii muritorilor, dar mereu aproape de inimile celor care iubesc apa.

Frumusețea lor nu este doar formă, ci și duh. În mituri, naiadele vorbesc limba apei și a vântului, păstrând înțelepciuni străvechi și șoptindu-le doar celor aleși. În adâncurile lor se ascund comori ale pământului și ale sufletului: iubiri, doruri și povești adunate de-a lungul veacurilor.

Privite cu teamă și admirație, naiadele sunt legătura vie dintre om și natură, o scânteie de divinitate ce străbate fiecare fir de apă curgătoare.

Astăzi, naiada lacului și a stațiunii Mamaia a dispărut. Se spune că aceste fiice ale zeilor apelor veghează tăcut tainele adâncurilor. Fiecare râu, fiecare izvor, fiecare lac își are naiada sa protectoare blândă, dătătoare de rod și alinare celor care se apropie cu suflet curat.

Dar când naiada pleacă, APA rămâne fără poveste…



💔🌊